17 definiții pentru talion
TALIÓN1, talioni,
s. m. (
Reg.) Ban vechi. –
Et. nec. TALIÓN2 s. n. Formă primitivă de pedeapsă prin care se aplică celui vinovat un rău identic sau similar cu acela pe care acesta l-a provocat victimei. ◊ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se făcea culpabil. [
Pr.: -li-on] – Din
fr. talion. TALIÓN s. n. Pedeapsă sau răzbunare (specifică orânduirii sclavagiste) care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima lui. ◊ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplică vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se făcea culpabil. [
Pr.: -li-on] – Din
fr. talion. TALIÓN1 s. n. Pedeapsă sau răzbunare care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima sa. ◊ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu crima de care s-a făcut culpabil. Legea talionului este: ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.
TALIÓN2, talioane,
s. n. Plantă erbacee, frumos, mirositoare, cu frunze late, întrebuințată în medicina populară sau ca plantă culinară. Frunzuliță talion, În grădină la Ion, Toate păsărelele-mi dorm. MAT. FOLK. 1353.
talión1 (ban vechi) (
reg.) (-li-on)
s. m.,
pl. talióni
!talión2 (plantă, plasture) (
reg.,
înv.) (-li-on)
s. m. talión3 (pedeapsă) (-li-on)
s. n. talión (pedeapsă, plantă, plasture) s. n. (sil. -li-on), (plante, plasturi) pl. talioáne TALIÓN s.n. Pedeapsă sau răzbunare care constă în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima lui. ♦ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, potrivit căreia vinovatul era tratat în același chip cum a procedat (sau a vrut să procedeze) cu victima sa. [Pron. -li-on. / < fr. talion, cf. lat. talio < talis – la fel].
TALIÓN s. n. pedeapsă, răzbunare în tratarea vinovatului în același chip în care a procedat și el cu victima. ◊ legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, potrivit căreia vinovatul era tratat în același chip în care a procedat cu victima sa. (< fr. talion)
talión (talioáne), s. n. – Plasture.
Ngr. δίαχυλον (Cihac, II, 705; Șeineanu), probabil influențat de
tc. talyun „nalbă” (Bogrea, Dacor., II, 738).
TALIÓN ~oáne n. (în orânduirea sclavagistă) Pedeapsă sau răzbunare prin care un vinovat este supus unei pedepse care să-i provoace același rău pe care l-a produs asupra victimei. ◊ Legea ~onului lege penală la unele popoare din vechime, prin care inculpatului i se aplică o pedeapsă identică sau similară cu răul săvârșit de el. [Sil. -li-on] /<lat. talio, ~onis, fr. talion, germ. Talion talion n. numele popular al unui blastru făcut din diferite sucuri de plante. [Alterațiune din termenul farmaceutic DIÁHYLON].
1) talión n., pl. oane (ngr. diáhylon, id., infl. de turc. talĭun, nalbă). Emplastru unsuros care se pune pe buboaĭe ca să le grăbească coacerea.
*taliúne f. (lat. tálio, -ónis, f., d. talis, asemenea). Pedeapsă la fel cu vătămarea. De ex., dacă țĭ-a scos unu un ochĭ, să-ĭ scoțĭ și tu luĭ unu. – Și
talion, n. (fr. talion și it. taglione, m.).
Talion dex online | sinonim
Talion definitie
Intrare: talion (ban; -i)
talion ban; -i substantiv neutru substantiv masculin
Intrare: talion (pl. -oane)