tali definitie

3 intrări

15 definiții pentru tali

ȚAL, țali, s. m. (Înv.) Chelner care încasa costul consumației într-un local public. – Din germ. Zahl [kellner].
ȚAL, țali, s. m. (Ieșit din uz) Chelner care încasa costul consumației într-un local public. – Din germ. Zahl [kellner].
TALÍ s. n. (Turcism învechit, numai în expr.) A face tali = a se prezenta în fața cuiva înclinîndu-se, făcînd reverențe; a se ploconi, a face reverențe. Copilele mele... faceți tali frumos. ALECSANDRI, T. 405.
ȚAL, (1) țali, s. m. (Ieșit din uz) 1. Chelner care încasa costul consumației într-un local-public. Pe-un scaun lăturalnic stă dus pe gînduri țalul. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96. În localurile mari, așezate la vad bun, trebuiesc și trei țali. CARAGIALE, O. II 346. 2. (Cu valoare de interjecție) Apel prin care consumatorul cheamă pe ospătarul care face plata. Țal! strigă omul meu foarte supărat. CARAGIALE, M. 178.
țal (înv.) s. m., (chelner) pl. țali
țal s. m., pl. țali
țal interj. – Nota de plată: servește pentru a solicita plata într-un local de consumație. Germ. zahlen (Borcea 216). – Der. țal, s. m. (șeful ospătarilor).
ȚAL ~i m. înv. Chelner într-un local public. /<germ. Zahlen
talí s.n. (reg.; înv.) plecăciune.
țal s.m. (înv.) 1. (interj.) plata!; achitarea. 2. chelner care încasa plata consumației.
tali n. Mold. fam. plecăciune; a face tali, a se prezenta; copilele mele.., faceți tali frumos AL. [Turc. TALY, care se prezentă].
țal! int. să plătesc, să plătim: un rom și țal CAR. [Nemț. ZAHLEN, a plăti: termen introdus de berari și chelneri nemți] ║ m. chelnerul care primește plata consumației: am chemat țal, am plătit CAR.
talí n. (turc. tali῾, „care se prezentă”, ar. „soartă”). Mold. Vechĭ. A face tali, a se prezenta, a saluta înclinîndu-te.
țălí, țălesc, (țeli), vb. tranz. – (reg.) A nimeri, a ținti (Lenghel, 1979; Bârsana): „Și batăr cât o dat să-l lovească, nicicum nu l-o nimerit, nu l-o țălit” (Bilțiu, 1999: 382; Desești). (Banat, Trans.). – Din germ. zielen „a ochi, a ținti” (Țurcanu); din țel / țăl (MDA).
țălí, țălesc, (țeli), vb. tranz. – A nimeri, a ținti (Lenghel 1979; Bârsana). Forma a țeli este semnalată, cu același înțeles, în Banat și Transilvania (Mihai 2007). – Din germ. zielen „a ochi” (Țurcanu).

tali dex

Intrare: țal
țal substantiv masculin
Intrare: tali
tali
Intrare: țăli
țăli