talger definitie

15 definiții pentru talger

TÁLGER, talgere, s. n. Taler1.Et. nec.
TÁLGER, talgere, s. n. Taler1. – Et. nec.
LINGE-TÁLGER s. m. (Neobișnuit) Linge-blide. Ian ascultă, măi linge-talger. ALECSANDRI, T. 1329.
TÁLGER, talgere, s. n. 1. (Astăzi rar) Taler (1). Pune atunci un talger de uscături ș-o garafă cu vin dinaintea părintelui. CREANGĂ, A. 95. Du-te sus la jupîneasa de cere un talger ș-un șervet. ALECSANDRI, T. I 178. Talgerile și păharele erau de argint. NEGRUZZI, S. I 151. ♦ Tavă, tabla. Nu ți-am spus c-acum e moda să s-aducă răvașe pe talgere? ALECSANDRI, T. 481. ◊ (Poetic) Sus, pe albastrul întunecat al cerului, luna luneca ușoară, ca un talger luminos plutitor peste ape adumbrite. MIHALE, O. 491. 2. Taler (2). Stă-n lumina matură, Ca un talger de balanță Aplecat pe-o latură. TOPÎRCEANU, B. 49. 3. (Mai ales la pl.) Taler (3). Talgerele zuruie, toba bubuie, trîmbițele tremură vesel. SADOVEANU, O. VI 231. – Variantă: tálgir (ȘEZ. III 144) s. n.
tálger s. n., pl. tálgere
tálger s. n., pl. tálgere
TÁLGER s. 1. v. farfurie. 2. v. taler. 3. (MUZ.) cimbal, taler, (înv.) chimval.
TÁLGER ~e n. 1) Farfurie mică, plată. 2) Instrument muzical de percuție format din două discuri de alamă care, ușor lovit unul de altul, produce sunete puternice. /cf. ung. tálgyr
talger n. Mold. taler. [Slovean TALĬER (v. taler)].
tálger n., pl. e (V. taler). Est. (Rar): un pui fript în talger de lut (Sadov. VR. 1926, 1, 62). Disc (de umblat cu cheta). Tas (de balanță). Disc supțire de alamă de izbit în alt disc ca să sune în fanfară.
linge-talgere s. v. PARAZIT.
TALGER s. 1. farfurie, taler, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. și Olt.) taier. (Mănîncă din același ~ amîndoi.) 2. disc, platou, taler, tas, (înv. și reg.) scafă, (reg.) taier. (~ al unei balanțe.) 3. (MUZ.) cimbal, taler, (înv.) chimval.
talgere (talger), instrument de percuție idiofon de origine asiatică, t. sunt alcătuite din două discuri metalice de forma unor farfurii. La început, în antic., erau din lemn, ulterior din metal (dintr-un aliaj special). Erau cunoscute de chinezi, asirieni, egipteni, evrei, greci și romani. În Turcia s-a dat o mare importanță fabricării t., fiind folosite în meterhanele*. În urma războaielor cu turcii, s-au răspândit și la muzicile militare europ. (sec. 17). În orch. au fost introduse de Gluck prin opera sa La rencontre imprevue (1764), apoi adoptate de Haydn și Beethoven. T. turcești (it. piatti; engl. cymbals; fr. cymbales; germ. Bedken), au forma unor farfurii, pe care există o spirală ce pornește de la centru spre margine. Se fabrică în diferite dimensiuni, ca grosime și diametru, formând o garnitură mare (de la 10 până la 60 cm), garnitură ce se împarte în trei categorii: acută, medie și gravă. T. chinezești (it. piatti cinesi, cinelli; engl. chinese cymbals; fr. cymbales chinoises; germ. chinesische Becken) se deosebesc de t. turcești atât ca formă cît și ca sonoritate. Marginile lor sunt puțin îndoite în sus, iar sonoritatea se aseamănă vag cu cea a gongului*. T. chinezești au de asemenea diferite dimesiuni: de la 30 până la 60 cm. diametru. În orch. se utilizează numai pentru efecte speciale. T. cu pedală (it. charleston; engl. high-hat, foot cymbals;fr. cymbales à pedale; germ. Charleston-Becken, Fussbecken). De proveniență engl., utilizat în jazz*, instr. este introdus și în orch. simf. contemporană. Este format din două t. montate pe un suport vertical. T. de sus este mobil, iar cel de jos imobil. Cel mobil, acționat de o pedală*, îl lovește pe cel de jos. Diametrul unui talger este de 20-30 cm. T. zornăitor (it. piatto tintinnante; engl. sizzle cymbal, fr. cymbale bourdonnante; germ. Klirrbecken). Este un t. turcesc pe care sunt montate 5-7 nituri speciale. În urma loviturii (cu baghete (2) de tobă mică*), produce, datorită niturilor, un zornăit.
tálger, talgere, (taljer), s.f. – (reg.) Farfurie din tablă sau din porțelan, din care se servește mâncarea; blid: „Farfuria e mai d’est’isă, talgerul e mai scufundos” (ALRRM, 1971: 310); „Dulce caș / P-un talgeraș” (Papahagi, 1925: 204). – Et. nes., cf. magh. tálgyer (MDA); cf. taler „platou, tava” (< bg. taler, DEX; nsl. taljer < germ. Teller, Scriban, Șăineanu, Miklosich, Cihac, cf. DER).
tálger, -e, (taljer), s.f. – Farfurie din tablă sau din porțelan, din care se servește mâncarea; blid: „Farfuria e mai d’est’isă, talgerul e mai scufundos” (ALR 1971: 310); „Dulce caș / P-un talgeraș” (Papahagi 1925: 204). – Et. nec. (DER, DEX).

talger dex

Intrare: talger
talger substantiv neutru