Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru talent

TAL├ëNT, talente, s. n. Aptitudine, ├«nclinare ├«nn─âscut─â ├«ntr-un anumit domeniu; capacitate deosebit─â, ├«nn─âscut─â sau dob├óndit─â, ├«ntr-o ramur─â de activitate, care favorizeaz─â o activitate creatoare. ÔŚŐ Loc. adj. De talent = talentat. ÔÖŽ Persoan─â ├«nzestrat─â cu aptitudini remarcabile. ÔÇô Din fr. talent, lat. talentum.
TAL├ëNT, talente, s. n. Aptitudine, ├«nclinare ├«nn─âscut─â ├«ntr-un anumit domeniu; capacitate deosebit─â, ├«nn─âscut─â sau dob├óndit─â, ├«ntr-o ramur─â de activitate, care favorizeaz─â o activitate creatoare. ÔŚŐ Loc. adj. De talent = talentat. ÔÖŽ Persoan─â ├«nzestrat─â cu aptitudini remarcabile. ÔÇô Din fr. talent, lat. talentum.
TAL├ëNT, talente, s. n. Aptitudine, ├«nclina╚Ťie deosebit─â ├«ntr-un anumit domeniu (mai ales ├«n literatur─â ╚Öi art─â); capacitate deosebit─â ├«ntr-o ramur─â de activitate, destoinicie, pricepere. Avea ╚Ötiin╚Ť─â de carte ╚Öi talent la predare. CARAGIALE, O. III 24. Dob├«ndise un talent muzical extraordinar pe clavir. GHICA, S. 42. Cantemir-vv. era domn bun, ├«nzestrat cu mari talente ost─â╚Öe╚Öti. B─éLCESCU, O. I 187. ÔŚŐ Loc. adj. De talent = (despre persoane) talentat; (despre crea╚Ťii) produs al talentului, de virtuozitate. Oper─â de talent. Ôľş ├Än tr─âitorii de ast─âzi s├«nt oameni vrednici, de talent, de inim─â ╚Öi giudecat─â. RUSSO, S. 66. ÔŚŐ Fig. Greierii, l─âutari f─âr─â de talent, ├«nghea╚Ť─â de frig ╚Öi de s─âr─âcie. DELAVRANCEA, T. 62. ÔÖŽ Persoan─â ├«nzestrat─â cu aptitudini speciale. C├«te talente n-au stat ascunse ├«n lumea muncitoare, pentru c─â n-au avut prilej s─â se manifeste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 8/1. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) talenturi (KOG─éLNICEANU, S. 42) s. n.
tal├ęnt s. n., pl. tal├ęnte
tal├ęnt s. n., pl. tal├ęnte
TALÉNT s. 1. v. aptitudine. 2. v. măiestrie. 3. v. îndemânare.
TAL├ëNT s.n. Aptitudine, ├«nclina╚Ťie natural─â deosebit─â ├«ntr-un anumit domeniu. ÔÖŽ De talent = talentat. ÔÖŽ Persoan─â care are o asemenea aptitudine deosebit─â. [Pl. -te, -turi. / < fr. talent, it. talento, lat. talentum ÔÇô lingou, ban].
TALÉNT s. n. aptitudine, capacitate deosebită într-un anumit domeniu. (p. ext.) cel care are o asemenea aptitudine. (< fr. talent., lat. talentum)
TAL├ëNT ~e n. 1) Aptitudine deosebit─â cu care este ├«nzestrat cineva; dar. ÔŚŐ De ~ a) talentat; ├«nzestrat; dotat; b) care v─âde╚Öte talent; de virtuozitate. 2) Persoan─â ├«nzestrat─â cu capacit─â╚Ťi deosebite ├«ntr-un domeniu de activitate creatoare. /<lat. talentum, fr. talent, germ. Talent
talent n. 1. greutate, la Grecii antici, care varia dup─â ╚Ť─âri; 2. moned─â greac─â de argint ├«n valoare de 5560 lei; 3. fig. aptitudine distins─â, abilitate natural─â sau dob├óndit─â: talentul vorbirii; 4. om de talent: un talent de prima ordine.
*tal├ęnt m. (lat. talentum, d. vgr. t├ílanton, balan╚Ť─â, greutate cam de 26 kg., talant). Talant. Fig. S. n., pl. e. Aptitudine, aplica╚Ťiune, calitate intelectual─â: acest copil are talent la matematic─â, la muzic─â. Persoan─â talentat─â: acest t├«n─âr e un talent extraordinar.
TALENT s. 1. aplecare, aplica╚Ťie, aptitudine, atrac╚Ťie, chemare, dar, har, ├«nclinare, ├«nclina╚Ťie, ├«nzestrare, pornire, predilec╚Ťie, predispozi╚Ťie, preferin╚Ť─â, voca╚Ťie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (├«nv.) aplec─âciune, plecare. (╚śi-a demonstrat din plin ~ pentru pictur─â.) 2. art─â, dib─âcie, iscusin╚Ť─â, ├«ndem├«nare, m─âiestrie, me╚Öte╚Öug, pricepere, ╚Ötiin╚Ť─â. (Obiect f─âcut cu mult ~.) 3. abilitate, destoinicie, dexteritate, dib─âcie, ingeniozitate, iscusin╚Ť─â, iste╚Ťie, iste╚Ťime, ├«ndem├«nare, pricepere, ╚Ötiin╚Ť─â, u╚Öurin╚Ť─â, (pop.) me╚Öte╚Öug, me╚Öte╚Öugire, (├«nv. ╚Öi reg.) me╚Öterie, (reg.) apuc─âtur─â, pricepu╚Ťie, (├«nv.) iscusire, marafet, practic─â. (Demonstra un mare ~ ├«n m├«nuirea...)
TALENT. Subst. Talent, har, dar, voca╚Ťie, ├«nclina╚Ťie (fig.), ├«nclinare (fig.), aplecare (fig.), predispozi╚Ťie, predispunere (rar), predilec╚Ťie; ├«nzestrare (fig.), dotare, capacitate. Geniu, genialitate. Pricepere, iscusin╚Ť─â, art─â, ├«ndem├«nare, dib─âcie, dexteritate, abilitate, virtuozitate, m─âiestrie; vrednicie, destoinicie; agerime, perspicacitate, sagacitate (livr.), iste╚Ťime, isteciune (├«nv.); ingeniozitate, inventivitate. Talent, capacitate, geniu; artist (fig.), maestru, virtuoz. Adj. Talentat, de talent, cu har, cu voca╚Ťie; dotat, ├«nzestrat (fig.); capabil, chemat, ├«nclinat (fig.); genial, de geniu. Priceput, iscusit, ├«ndem├«natic, dibaci, abil; vrednic, destoinic; iste╚Ť, ingenios, ager, perspicace, sagace (livr.), inventiv. Vb. A fi talentat, a avea talent, a avea har, a fi dotat, a fi ├«nzestrat, a avea voca╚Ťie, a avea stof─â, a avea ├«nclina╚Ťie (pentru ceva); a fi genial; a se sim╚Ťi atras de ceva, a se apleca. A fi priceput (iscusit, dibaci), a se iscusi (├«nv.). A ├«nzestra, a dota (fig.). Adv. Cu talent; cu ├«ndem├«nare, cu iscusin╚Ť─â. V. art─â, artist, imagina╚Ťie, inteligen╚Ť─â, iscusin╚Ť─â, succes.
a face talente expr. a fi exagerat de preten╚Ťios.

Talent dex online | sinonim

Talent definitie

Intrare: talent
talent pl. -e substantiv neutru
talent pl. -uri
Intrare: talent (pl. -╚Ťi)
talent pl. -╚Ťi