talan definitie

2 intrări

14 definiții pentru talan

TALÁN, (1) s. n., (2) talani, s. m. (Pop.) 1. S. n. (Med.) Dalac. 2. S. m. Termen depreciativ pentru un cal bătrân și slab; gloabă. – Din tc. talan.
TALÁN, talani, s. m. (Pop.) 1. (Med.) Dalac. 2. Termen depreciativ pentru un cal bătrân și slab; gloabă. – Din tc. talan.
TALÁN, (2) talani, s. m. (Popular) 1. Dalac. 2. Cal bătrîn, slab, cu înfățișare urîtă; gloabă. Unde drac’ te duci, mă, cu talanu-ăla? PREDA, Î. 136.
talán1 (gloabă) (pop.) s. m., pl. taláni
talán2 (dalac) (reg.) s. n.
talán (gloabă) s. m., pl. taláni
talán (dalac) s. n.
TALÁN s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
talán (-nuri), s. n. – Pustulă malignă, antrax. Origine incertă. Pare să fie tc. talak, var. a lui dalak (cf. dalac, Tiktin); dar finala nu este clară. Apropierea de tc. talan „pradă” (Scriban) nu este convingătoare. Poate s-ar putea porni de la o formă cu infix nazal, *talanc, sub influența lui talancă, talangă.
TALÁN ~i m. pop. 1) Boală contagioasă a animalelor (transmisibilă și omului) caracterizată prin abcese pulmonare gastrointestinale și prin simptome de colaps; dalac; antrax. 2) fam. Cal bătrân și slab; gloabă; mârțoagă. /Orig. nec.
țălán, țăláne, s.n. (reg.) turmă; haită.
talan n. Munt. dalac: spânzul e bun de talan la dobitoace. [Și tălău, de origină necunoscută].
talán n., pl. urĭ (turc. talan, pradă). Sud. Dalac (pústula maligna). Lovi-te-ar talanu, lovi-te-ar boala! (un blestem). Fig. Epitet injurios unuĭ cal: nea, talane! Cp. cu javră, turbă, holeră ș. a.
talan s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ.

talan dex

Intrare: talan
talan substantiv masculin substantiv neutru
Intrare: țălan
țălan