tal definitie

23 definiții pentru tal

TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci etc. – Din fr. thalle.
ȚAL, țali, s. m. (Înv.) Chelner care încasa costul consumației într-un local public. – Din germ. Zahl [kellner].
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ lipsit de vase conducătoare, monocelular la bacterii și la unele alge, pluricelular la ciuperci, etc. – Din fr. thalle
ȚAL, țali, s. m. (Ieșit din uz) Chelner care încasa costul consumației într-un local public. – Din germ. Zahl [kellner].
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ nediferențiat (sau slab diferențiat) al plantelor inferioare (alge, ciuperci, licheni și mușchi).
ȚAL, (1) țali, s. m. (Ieșit din uz) 1. Chelner care încasa costul consumației într-un local-public. Pe-un scaun lăturalnic stă dus pe gînduri țalul. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96. În localurile mari, așezate la vad bun, trebuiesc și trei țali. CARAGIALE, O. II 346. 2. (Cu valoare de interjecție) Apel prin care consumatorul cheamă pe ospătarul care face plata. Țal! strigă omul meu foarte supărat. CARAGIALE, M. 178.
tal s. n., pl. táluri
țal (înv.) s. m., (chelner) pl. țali
tal s. n., pl. táluri
țal s. m., pl. țali
TAL s. v. lot, parcelă.
TAL s.n. Organ vegetativ rudimentar al unor plante criptogame (alge, ciuperci etc.). // (Și în forma talo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „ramură”. [< fr. thalle, cf. gr. thalos].
TAL s. n. organ vegetativ rudimentar al unor criptogame (alge, ciuperci, licheni), nediferențiat în rădăcină, tulpină și frunze. (< fr. thalle)
țal interj. – Nota de plată: servește pentru a solicita plata într-un local de consumație. Germ. zahlen (Borcea 216). – Der. țal, s. m. (șeful ospătarilor).
TAL ~uri n. bot. Corp vegetativ rudimentar al unor plante inferioare (alge, ciuperci). /<fr. thalle
ȚAL ~i m. înv. Chelner într-un local public. /<germ. Zahlen
țal s.m. (înv.) 1. (interj.) plata!; achitarea. 2. chelner care încasa plata consumației.
țal! int. să plătesc, să plătim: un rom și țal CAR. [Nemț. ZAHLEN, a plăti: termen introdus de berari și chelneri nemți] ║ m. chelnerul care primește plata consumației: am chemat țal, am plătit CAR.
tal s. v. LOT. PARCELĂ.
țăl, țăluri, (țel), s.n. – (reg.; înv.) Țintă, punct. „Locul unde trebuie să se ajungă la jocul cu mingea” (Calendar, 2007). – Din germ. Ziel „punctul care trebuie nimerit când se trage cu o armă; cătarea puștii”, cf. rus. țel, magh. cel (MDA).
țăl, -uri, s.n. – (înv.) Țintă, punct. „Locul unde trebuie să se ajungă la jocul cu mingea” (Calendar 2007). – Din germ. Ziel „punctul care trebuie nimerit când se trage cu o armă; cătarea puștii”, cf. rus. țel, magh. cel.
HᾹJJ ’Umar, al- (’Umar ibn Sa’id Tal) (1797-1864), conducător militar arab. Desemnat de viceregele Egiptului, Ibrahim Pașa, calif al Africii Negre. A convertit, cu forța, la islamism mari regiuni din centrul Africii. Imperiul creat de el a fost anexat de francezi (1897).
-TAL „ramură, lujer”. ◊ gr. thallos „lăstar, ramură” > fr. -thalle > rom. -tal.

tal dex

Intrare: țal
țal substantiv masculin
Intrare: tal (suf.)
tal suf.
Intrare: țăl
țăl
Intrare: tal (subst.)
tal subst. substantiv neutru
Intrare: Tal
Tal