TÁINIȚĂ, tainițe, s. f. Groapă săpată în pământ; încăpere subterană; hrubă; p. ext. loc ascuns; ascunzătoare. – Taină + suf. -iță.

TÁINIȚĂ, tainițe, s. f. Groapă săpată în pământ; încăpere subterană; hrubă; p. ext. loc ascuns; ascunzătoare. – Taină + suf. -iță.

TÁINIȚĂ, tainițe și tainiți, s. f. Groapă săpată în pămînt, încăpere subterană (folosită de obicei pentru a ascunde ceva), boltă, hrubă; p. ext. loc ascuns, ascunzătoare, ascunziș. A căutat tainița... știută numai de dînsa. SADOVEANU, O. L. 118. Îi dădu pe mînă cheile de la toate cămările, și de la toate tainițile ale căror uși le găsise el încuiate cînd colindase prin toate cămările. POPESCU, B. IV 42. Cunoaște toate tainițile ce cuprindea o corabie. DRĂGHICI, R. 234. Lîngă ulmi să-mi faci o groapă Și cu dinții să m-apuci În tainiță să m-arunci. ALECSANDRI, P. P. 74. ◊ Fig. Scorniturile, ca și cîntecele, răspund unor afunde tainiți ale sufletului. SADOVEANU, Z. C. 236. Nu și-ar fi închipuit niciodată că avea să descopere în el, păstrate în tainițile din umbră, atitea rezerve. C. PETRESCU, A. R. 45.

táiniță (rar) s. f., g.-d. art. táiniței; pl. táinițe

táiniță s. f., g.-d. art. táiniței; pl. táinițe

TÁINIȚĂ s. v. ascunzătoare, ascunziș, cotlon.

TÁINIȚĂ s. hrubă.

TÁINIȚĂ ~e f. 1) Loc unde se poate ascunde cineva sau ceva; loc tainic. 2) înv. Cavitate făcută sub pământ cu scopul de a ascunde ceva; galerie subterană. /taină + suf. ~iță

tainiță f. 1. loc ascuns: prin tainiți și pe sub negre bolți EM.; 2. groapă: în tainiță să m’arunci AL. [Tras din taină].

táĭniță f., pl. e (d. taĭnă; rus. taĭnik, loc ascuns; pol. tainik, taĭemnica). Ascunzătoare, vizuină: cînele a săpat o taĭniță. Fig. Loc întunecos, locuință întunecoasă și friguroasă. Groapă, mormînt.

TAINIȚĂ s. hrubă.

tainiță s. v. ASCUNZĂTOARE. ASCUNZIȘ. COTLON.