Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru tain─â

T├üIN─é, taine, s. f. 1. Ceea ce este necunoscut, ne├«n╚Ťeles, nedescoperit, nep─âtruns de mintea omeneasc─â; mister. ÔÖŽ Minune, miracol; poveste minunat─â. 2. Secret. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. (├Änv.) De tain─â = intim, particular. (├«n religia cre╚Ötin─â) Cina cea de tain─â = v. cin─â. ÔŚŐ (Expr.) A sta de tain─â = a ├«ntre╚Ťine o conversa╚Ťie cu caracter intim. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än tain─â = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, t─âinuit; ascunz─âtoare, taini╚Ť─â. 4. (Bis.; ├«n sintagma) Sfintele taine sau cele ╚Öapte taine = cele ╚Öapte acte ritualice de comunicare cu realitatea divin─â care pecetluiesc leg─âtura dintre divinitate ╚Öi om din religia cre╚Ötin─â (botezul, nunta, spovedania, mirul, ├«mp─ârt─â╚Öania, hirotonia ╚Öi maslul). ÔÇô Din sl. tajna.
T├üIN─é, taine, s. f. 1. Ceea ce este ne├«n╚Ťeles, nedescoperit, nep─âtruns de mintea omeneasc─â; mister. ÔÖŽ Minune, miracol; poveste minunat─â. 2. Secret. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. (├Änv.) De tain─â = intim, particular. (├Än religia cre╚Ötin─â) Cina cea de tain─â = masa luat─â de Hristos cu apostolii s─âi, ├«n seara dinaintea r─âstignirii. (Expr.) A sta de tain─â = a ├«ntre╚Ťine o conversa╚Ťie cu caracter intim. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än tain─â = pe ascuns, secret; discret. 3. Fig. Loc ascuns, t─âinuit; ascunz─âtoare, taini╚Ť─â. 4. (Bis.; ├«n sintagma) Sfintele taine sau cele ╚Öapte taine = cele ╚Öapte ritualuri sau acte de cult din religia cre╚Ötin─â (botezul, c─âs─âtoria, spovedania, mirul, ├«mp─ârt─â╚Öania, hirotonia ╚Öi maslul), prin care credincio╚Öii consider─â c─â li se transmite harul divin. ÔÇô Din sl. tajna.
T├üIN─é, taine, s. f. 1. Ceea ce e ne├«n╚Ťeles, nedescoperit, nep─âtruns de mintea omeneasc─â; mister. Asfin╚Ťitul parc─â-mi strecurase o tain─â mare ├«n suflet. SADOVEANU, O. VI 9. Se g├«ndea numai c─â va pleca ╚Öi nu va mai vedea ochii ei c─âprui ╚Öi ╚Ö─âgalnici, ├«n care i se p─ârea c─â s-au adunat toate tainele lumii. REBREANU, R. I 129. Faust al lui Goethe... e convins c─â mintea omeneasc─â e datoare s─â p─âtrund─â ├«n toate tainele naturii. IONESCU-RION, C. 71. ÔŚŐ (Poetic) Umbrele ├«nser─ârii umplur─â poiana de tain─â. SADOVEANU, O. I 300. Numai taine pe tot locul, Noaptea-neac─â toat─â valea. CERNA, P. 58. ÔÖŽ (Popular) Minune, miracol; poveste minunat─â. ╚śi noi tare ne-am mirat ╚śi prin lume c-am plecat, Taina s-o istorisim, Minunea s-o povestim. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 513. 2. Ceea ce trebuie ╚Ťinut ascuns, ce nu trebuie spus nim─ânui; secret. Taina o ascunse ├«n fundul sufletului ca pe un lucru scump. SADOVEANU, O. VII 59. Bab─â drag─â, spune-mi taina ╚Öi m─â jur c─â niciodat─â n-am s-o spun cuiva... EFTIMIU, ├Ä. 89. Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina g├«ndurilor tale? CO╚śBUC, P. I 120. ÔŚŐ Loc. adj. De tain─â = intim; particular. V─â invit s─â facem o ╚Öez─âtoare de tain─â ├«n amintirea celui mai autentic scriitor artist al literaturii noastre. SADOVEANU, E. 85. Binef─âc─âtorul nostru va st─âp├«ni de acum a patra parte din averea mea ╚Öi va fi sfetnicul meu cel de tain─â. POPESCU, B. I 41. (Bis.) Cina cea de tain─â, mas─â pe care a luat-o Hristos cu apostolii s─âi (╚Öi despre care se vorbe╚Öte ├«n Scriptur─â). (Ist.) Logof─ât de tain─â v. logof─ât (1). ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau, rar, cu) tain─â = pe ascuns, ├«n secret; discret. S─â-╚Ťi dau o buc─â╚Ťic─â de r─âd─âcin─â desc├«ntat─â, a ad─âugit ea cu tain─â, s─â-╚Ťi ias─â toate dup─â dorin╚Ť─â. SADOVEANU, E. 45. [M─âgheranii] t─âcu╚Ťi ╚Öi tri╚Öti se trec ├«n tain─â cu fruntea ├«n p─âm├«nt plecat─â. ANGHEL, ├Ä. G. 13. Sfetnicii r├«deau ├«n tain─â de tot ce Craiul vorbea. CO╚śBUC, P. II 126. Iubind ├«n tain─â am p─âstrat t─âcere, G├«ndind c─â astfel o s─â-╚Ťi plac─â ╚Ťie. EMINESCU, O. I 200. ÔÖŽ Procedeu de lucru subtil ╚Öi cunoscut numai de pu╚Ťini ini╚Ťia╚Ťi, care asigur─â reu╚Öita unei lucr─âri, mai ales a unei opere de art─â. Mai ├«nt├«i frec├«nd culori, apoi urc├«nd pe schel─â al─âturi de me╚Öter, [pictorul] T─ât─ârescu s-a ini╚Ťiat ├«n tainele meseriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 3/1. Bacii nu ╚Ötiau numai istorisiri, ci cuno╚Öteau taina laptelui acru ╚Ö-a br├«nzei de burduf. SADOVEANU, B. 10. 3. Loc ascuns, t─âinuit; ascunz─âtoare, ascunzi╚Ö, taini╚Ť─â. Prospereaz─â o mul╚Ťime de subspecii [de tuf─ânele] crescute cu r─âbdare ├«n taina serelor. GALACTION, O. I 325. Scotea din tainele ad├«nci ale buzunarelor sale o jum─âtate de sorcov─â╚Ť ╚Öi ├«i d─âdea drumul ├«n scripca lui Buruian─â. HOGA╚ś, DR. II 109. ÔŚŐ (Poetic) Mun╚Ťi peste mun╚Ťi cresc, se dep─ârteaz─â tot mai ╚Öter╚Öi, se cufund─â ├«n taina z─ârii, acolo unde ╚Öi soarele lunec─â, tras ca de nev─âzute puteri. SADOVEANU, O. VII 216. 4. (Bis.; mai ales ├«n expr.) Sfintele taine = cele 7 ritualuri din biserica cre╚Ötin─â (v. botez, c─âs─âtorie, hirotonie etc.) prin care credincio╚Öii consider─â c─â ob╚Ťin un har special; (prin restric╚Ťie) al treilea din aceste ritualuri; cuminec─âtur─â. Cel care dorea sfintele taine era un mo╚Öneag ├«naintat ├«n zile, b─âtr├«n cu cinstite b─âtr├«ne╚Ťe ╚Öi bisericos. GALACTION, O. I 184. Dasc─âle prea ├«nv─â╚Ťate Cel ce-nve╚Ťi la ╚Öcoal─â carte, spune-mi mie: ce s├«nt ╚Öapte? ÔÇô ╚śapte taine dumnezeie╚Öti. TEODORESCU, P. P. 254. 5. (Rar, ├«n expr.) A sta de tain─â = a sta de vorb─â, a sta la taifas.
táină s. f., g.-d. art. táinei; pl. táine
táină s. f., g.-d. art. táinei, pl. táine
TÁINĂ s. 1. v. mister. 2. v. secret. 3. secret, (înv. și pop.) meșteșug. (Nu i-a putut smulge ~.) 4. (BIS.) mister. (~ spovedaniei.)
TÁINĂ s. v. ascunzătoare, ascunziș, cotlon, minune, miracol.
t├íin─â (-ne), s. f. ÔÇô 1. Secret, mister. ÔÇô 2. Re╚Ťinere, pudoare. ÔÇô 3. Mister, sacrament. ÔÇô 4. Secret, confiden╚Ť─â. ÔÇô 5. Conversa╚Ťie secret─â, sporov─âial─â, discu╚Ťie. ÔÇô 6. Loc ascuns, ascunz─âtoare, loc subteran. Sl. (sb., cr.) tajna (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 399; Conev 98). ÔÇô Der. tainic, adj. (secret, misterios, ocult), din sl. tainik┼ş; taini╚Ť─â, s. f. (ascunz─âtoare, cript─â, subteran), cu suf. -ni╚Ť─â, cf. botni╚Ť─â, scrumelni╚Ť─â (dup─â Tiktin ╚Öi Candrea, dintr-un sl. *tajnica); t─âinos, adj. (├«nv., misterios, secretos); t─âinui, vb. (a ascunde, a nu da pe fa╚Ť─â; a sta la taifas, a sta de vorb─â); t─âini (var. t─âina), vb. (a sta la taifas, a sta la taclale); t─âineal─â, s. f. (taifas, sfat); t─âinit, s. n. (taifas, sfat); t─âinicie, s. f. (mister, secret); t─âinuitor); adj. (care t─âinuie╚Öte); dest─âinui, vb. (a dezv─âlui, a confesa), cu pref. des-.
T├üIN─é ~e f. 1) Lucru necunoscut sau nep─âtruns ├«nc─â de mintea omeneasc─â; mister; enigm─â. 2) Fapt care nu trebuie divulgat; secret. ÔŚŐ ├Än ~ pe ascuns; ├«n secret. De ~ intim. Sfintele ~e (sau cele ╚Öapte ~e) cele ╚Öapte ritualuri biserice╚Öti (botezul, c─âs─âtoria, mirul, spovedania, ├«mp─ârt─â╚Öania, hirotonia ╚Öi maslul) ale bisericii ortodoxe. [G.-D. tainei] /<sl. tajna
t├áin─â f. 1. mister: cele ╚Öapte taine ale Bisericei sunt botezul, mirul, cuminec─âtura, m─ârturisirea, cununia, hirotonia ╚Öi ungerea dup─â urm─â; 2. secret: tainele sale ├«i descopere ISP.; de tain─â, intim: boieri de tain─â OD.; ├«n tain─â, pe ascuns; 3. convorbire intim─â; 4. Tr. locul unde apa r├«ului e ad├ónc─â ╚Öi curge lin. [Slav. TA─ČNA, mister, sacrament].
t├í─şn─â f., pl. e (vsl. taina). Vech─ş. Ta─şni╚Ť─â, ascunz─âtoare. Fig. Sfat secret. Az─ş. Mister: cele ╚Öapte ta─şne ale biserici─ş (botezu, ungerea cu sf├«ntu mir, m─ârturisirea, ├«mp─ârt─â╚Öania, cununia, maslu ╚Öi preu╚Ťia). Secret: a descoperi o ta─şn─â. De ta─şn─â, intim, secret: sfetnic de ta─şn─â. ├Än ta─şn─â, ├«n secret, pe ascuns. A te pune, a sta la ta─şn─â, a te pune (a sta) la ta─şfas intim.
tain─â s. v. ASCUNZ─éTOARE. ASCUNZI╚ś. COTLON. MINUNE. MIRACOL.
TAINĂ s. 1. enigmă, mister, secret, (rar) misteriozitate, (fig.) șaradă. (~ele naturii.) 2. secret, (rar) arcan, (înv. și pop.) tăinicie, (înv.) tăinuire, (fig.) ascunziș. (Are ~ele ei.) 3. secret, (înv. și pop.) meșteșug. (Nu i-a putut smulge ~.) 4. (BIS.) mister.
care-i maracuÔÇÖ? / taina? / ╚Ťaca? expr. ce mai e nou?, care e cursul evenimentelor?

Tain─â dex online | sinonim

Tain─â definitie

Intrare: tain─â
tain─â substantiv feminin