taiga definitie

8 definiții pentru taiga

TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.
TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune mlăștinoasă întinsă din Siberia și din partea europeană a Rusiei; p. ext. nume dat subzonei pădurilor de conifere din nordul zonei temperate a emisferei boreale. – Din rus. taiga. Cf. fr. taïga.
TAIGÁ, taigale, s. f. Pădure sălbatică și greu de străbătut, formată în special din conifere și acoperind o regiune întinsă în nordul Europei și Asiei. Era vînător și pescar... Ce nu pescuise? Ce nu împușcase? de la potîrnichile albe din cercul polar pînă la tigrul din taigaua manciuriană. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 411, 1/5. – Pronunțat: tai-.
taigá s. f., art. taigáua, g.-d. art. taigálei; pl. taigále, art. taigálele
taigá s. f. (sil. tai-), art. taigáua, g.-d. art. taigálei; pl. taigále
TAIGÁ s.f. Pădure formată în special din conifere, care acoperă o regiune întinsă în nordul Europei și al Asiei. [Pron. tai-ga, gen. -alei. / < rus. taiga, cf. fr. taiga].
TAIGÁ s. f. formațiune vegetală din emisfera boreală, formată din conifere. (< rus. taiga)
TAIGÁ ~le f. 1) Regiune întinsă acoperită cu păduri dese de conifere. 2) Vegetație proprie acestei regiuni. [Art. taigaua; G.-D. taigalei; Sil. tai-] /<rus. taiga

taiga dex

Intrare: taiga
taiga substantiv feminin
  • silabisire: tai-