taifun definitie

12 definiții pentru taifun

TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.
TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care ia naștere în partea de apus a Oceanului Pacific și se manifestă mai ales în estul Asiei și în estul Americii de Nord; ciclon tropical. – Din germ. Taifun. Cf. rus. taifun.
TAIFÚN, taifunuri, s. n. Vînt foarte puternic, cu furtună și vîrtejuri, care ia naștere în partea de apus a oceanului Pacific. Prevăd un ev măreț de pace Prin ruini de vifor și taifun. BENIUC, M. 41. Steaua roșie îl călăuzi... Pe cel care spulberă cetele morții ca un taifun. BOUREANU, S. P. 13. – Pronunțat: tai-.
taifún s. n., pl. taifúnuri
taifún s. n. (sil. tai-), pl. taifúnuri
TAIFÚN s. v. ciclon.
TAIFÚN s.n. Vânt foarte puternic, cu furtună și cu vârtejuri, care bate în regiunile din vestul Oceanului Pacific, luând naștere în timpul schimbării direcției musonilor. [Pron. tai-fun, pl. -nuri, -ne. / < germ. Taifun, cf. rus. taifun, chin. ta fun – vânt mare].
TAIFÚN s. n. ciclon tropical din regiunile estice ale Asiei, în timpul schimbării direcției musonilor. (< germ. Taifun)
TAIFÚN ~uri n. Ciclon tropical care ia naștere, mai ales în mările Chinei și Japoniei, provocând calamități enorme. [Sil. tai-] /<germ. Taifun
taĭfún n., pl. urĭ, V. tifon 2.
2) *tifón n., pl. oane (fr. engl. typhon, d. chinezu tafang, tafung, supt infl. latinuluĭ typhon, -ónis, vgr. typhón, vîrtej, sorb, uragan). Uragan în extremu Orient (maĭ ales între Ĭuliŭ și Novembre). – Și taĭfún, pl. urĭ (germ. taifun, d. chinezu teĭfun). V. ciclon.
TAIFUN s. (MET.) ciclon, uragan. (~ bate mai ales în regiunile tropicale.)

taifun dex

Intrare: taifun
taifun 1 pl. -uri substantiv neutru
  • silabisire: tai-fun
taifun 2 pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: tai-fun