TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turația unui corp solid în mișcare de rotație. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.

TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat viteza unghiulară și turațiile unei piese rotitoare. ◊ Tahometru electric = tahometru alcătuit dintr-un mic generator electric și dintr-un voltmetru electric, a cărui scală e gradată în unități de viteză unghiulară sau de turație; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.

TAHOMÉTRU, tahometre, s. n. Instrument de măsurat turațiile pieselor rotitoare, folosit în special pentru măsurarea turației motoarelor.

!tahométru (aparat tehnic) (-me-tru) s. n., art. tahométrul; pl. tahométre

tahométru v. tahimétru

TAHOMETRU ELÉCTRIC s. v. tahogenerator.

TAHOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea turației motoarelor; tahimetru (2). ♦ Tahometru electric = tahogenerator. [< fr. tachéomètre, germ. Tachometer, cf. gr. tachos – viteză, metron – măsură].

TAHIMÉTRU² /TAHOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea turației unei piese rotitoare a unei mașini, a turației mașinilor; celerimetru. 2. aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. (< fr. tachymètre, germ. Tachometer)

TAHOMÉTRU s. n. elem. tahimetru².

TAHOMÉTRU ~e n. Aparat pentru măsurarea turației motoarelor sau a unor piese tehnice ale unei mașini; celerimetru. [Sil. -me-tru] /<germ. Tachometer

TAHO- „viteză, iuțeală, turație”. ◊ gr. takhos „viteză, iuțeală” > fr. tacho-, germ. id., engl. id. > rom. taho-. □ ~graf (v. -graf), s. n., 1. Tahometru înregistrator. 2. Aparat medical pentru înregistrarea frecvenței pulsului și respirației; ~grafie (v. -grafie), s. f., măsurare și înregistrare a vitezei unui fluid; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la tahometru; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea turației motoarelor.