TAHMÍN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmin.

TAHMIN, tahminuri, s. n. (Înv.) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. – Din tc. tahmïn.

TAHMÍN, tahminuri, s. n. (Învechit) Socoteală, deviz aproximativ; p. ext. aproximație. (Cu grafie învechită) Să vă fac o socoteală cu tachmin ca să vedeți că vorba mea e vorbă. FILIMON, C. 168. – Scris și: tachmin.

tahmín (înv.) s. n., pl. tahmínuri

tahmín s. n., pl. tahmínuri

TAHMÍN s. v. aproximație.

tahmín s. n. – Socoteală, deviz. – Mr. tahmine. Tc. (arab.) tahmin (Șeineanu, III, 116), cf. alb., bg. tahmin. Sec. XIX, înv.

tahmin n. aproximațiune: să vă fac o socoteală cu tahmin FIL. [Turc. TAHMIN, prețuire].

tahmín n., pl. urĭ (turc. tahmin, prețuire). Vechĭ. Aproximațiune: socoteală cu tahmin (Flm.).

tahmin s. v. APROXIMAȚIE.