TAHIMÉTRIC, -Ă, tahimetrici, -ce, adj. Privitor la tahimetrie, care aparține tahimetriei. – Din fr. tachymétrique.

TAHIMÉTRIC, -Ă, tahimetrici, -ce, adj. Privitor la tahimetrie, care aparține tahimetriei. – Din fr. tachymétrique.

!tahimétric (-me-tric) adj. m., pl. tahimétrici; f. tahimétrică, pl. tahimétrice

tahimétric v. taheométric

TAHIMÉTRIC adj. (TOP.) stadimetric. (Planuri ~.)

TAHIMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la tahimetrie. [< fr. tachymétrique].

TAHIMÉTRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de tahimetrie; propriu tahimetriei. /<fr. tachymétrique

TAHIMETRIC adj. (TOP.) stadimetric. (Planuri ~.)