taheometrie definitie

8 definiții pentru taheometrie

TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tachéométrie.
TAHEOMETRÍE s. f. Tahimetrie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. tachéométrie.
taheometríe (sil. -he-o-, -tri-)/tahimetríe (sil. -tri-) (topogr.) s. f., art. taheometría/tahimetría, g.-d. taheometríi/tahimetríi, art. taheometríei/tahimetríei
TAHEOMETRÍE s. v. stadimetrie.
TAHEOMETRÍE s.f. Tahimetrie. [Pron. -he-o-, gen. -iei. / < fr. tachéométrie].
TAHEOMETRÍE/TAHIMETRÍE s. f. metodă de măsurare indirectă și rapidă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren cu ajutorul taheometrului; celerimetrie, stadimetrie. (< fr. tachéométrie)
TAHEOMETRIE s. (TOP.) stadimetrie, tahimetrie.
TAHEO- „viteză, rapiditate”. ◊ gr. takheos „repede, rapid” > fr. tachéo-, engl. id., germ. id. > rom. taheo-. □ ~graf (v. -graf), s. n., tahigraf* (2); ~metrie (v. -metrie1), s. f., tahimetrie*; ~metru (v. -metru1), s. n., tahimetru* (1).

taheometrie dex

Intrare: taheometrie
taheometrie substantiv feminin
  • silabisire: -he-o-, -tri-