taheográf (sil. -he-o-graf)/tahigráf (sil. -graf) (topogr.) s. n., pl. taheográfe/tahigráfe

TAHEOGRÁF s.n. v. tahigraf.

TAHEOGRÁF/TAHIGRÁF s. n. aparat topografic la întocmirea de planuri și hărți. (< fr. tachéographe, germ. Tachygraph)

TAHEO- „viteză, rapiditate”. ◊ gr. takheos „repede, rapid” > fr. tachéo-, engl. id., germ. id. > rom. taheo-. □ ~graf (v. -graf), s. n., tahigraf* (2); ~metrie (v. -metrie1), s. f., tahimetrie*; ~metru (v. -metru1), s. n., tahimetru* (1).