taftur definitie

13 definiții pentru taftur

TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam].
TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam].
TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strînge șaua sau pătura pe cal sau cu care se leagă scările la șa. Deschingai tafturii Pisicuții și-i luai povara din spate. HOGAȘ, M. N. 58. Ș-atunci bine că-i venea Numa-n tafturi se umfla Și departe-l azvîrlea. TEODORESCU, P. P. 523.
taftúr s. m., pl. taftúri
taftúr s. m., pl. taftúri
TAFTÚR s. troc. (Cu ~ul se strânge șaua pe cal.)
TAFTÚR s. v. brâu, cingătoare.
táftur (-ri), s. m. – Chingă la cai. Tc. tapkur (Șeineanu, II, 343; Lokotsch 2021); după Pascu, Arch. Rom., VII, 560, din pol. taftái.
TAFTÚR ~e n. Chingă care se trece pe sub pântecele calului pentru a strânge șaua sau pentru a lega scările. /<turc. tapkur
taft(ur) m. curea sub pântecele calului: calul numa ’n tafturi se umfla și departe îl asvârlia POP. [Turc, TAPKUR].
taftúr n., pl. e (turc. tapkur, troc). Troc, chinga de deasupra, chingă în general: numa’n taftur se unfla (calu) și departe-l arunca; șapte chĭugĭ că mi-l chinga (închinga), șapte chingĭ, șapte tafture (P. P.); doŭă chimire, treĭ tafture (Doc.).
TAFTUR s. troc. (Cu ~ se strînge șaua pe cal.)
taftur s. v. BRÎU. CINGĂTOARE.

taftur dex

Intrare: taftur (pl. -i)
taftur pl. -i substantiv masculin
Intrare: taftur (pl. -e)
taftur pl. -e