taft definitie

21 definiții pentru taft

TACT2 s. n. v. taht.
TAFT s. n. v. taht.
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.
TACT2 s. n. v. taht.
TAFT s. n. v. taht.
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.
TACT1 s. n. v. taht.
TAFT2 s. n. v. taht.
TAHT, tahturi, s. n. (Învechit; și în forma tact) 1. Reședință, sediu al unei subprefecturi sau al altei administrații sau autorități locale. Trebuia să trimită cîte un raport din fiece oraș și din fiece tact de subtadministrație, întîlnit în drum. CAMIL PETRESCU, O. II 613. M-a dus la tact și d-acolo la oraș. CARAGIALE, S. 87. A fi vreun ispravnic de cei noi, cărora le zic prefecți... E grăbit s-ajungă la tact de aceea lasă bacșișuri bune. ALECSANDRI, T. 46. 2. Stație de poștă; poștă. Zapciul el însuși... îi luă în primire frecîndu-și cu smerenie mîinile și seara la tact se dete iama printre găini și rațe. MACEDONSKI, O. III 37. La tactul de mai sus al poștei, se întîmplase peste noapte o călcare cu omor. CARAGIALE, O. I 287. – Variante: tact, taft (DELAVRANCEA, H. T. 211) s. n.
taht (înv.) s. n., pl. táhturi
taht s. n., pl. táhturi
TAHT s. v. capitală, subprefectură, tron.
taht (-turi), s. n. – Sediu, reședință. – Var. taft, tact. Tc. (per.) taht (Șeineanu, II, 344; Lokotsch 1987), cf. ngr. τάχτι.
TAHT ~uri n. înv. 1) Reședință a unei administrații locale. 2) Han unde călătorii își schimbau caii; stație de poștă. 3) Scaun domnesc. /<turc. taht
tact n. Mold. V. taht: ispravnicul e grăbit s’ajungă la tact AL.
taft n. V. taht: taftul subprefecturei.
taht n. reședința unei subprefecturi: chemă la taht pe toți țăranii. [Vechiu-rom. taht, tron, reședință, capitală = turc. TAHT].
1) tact și taft n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu taht, d. turc. [d. pers.] taht, tron, capitală, sediŭ; ngr. táhti, taht, tronu sultanuluĭ). Azĭ pop. Rezidența (localu) preturiĭ (suprefecturiĭ) saŭ și al alteĭ autoritățĭ. V. conac.
taft, V. tact 1.
taht, V. tact 1.
taht s. v. CAPITALĂ. SUBPREFECTURĂ. TRON.

taft dex

Intrare: taht
taht substantiv neutru
tact substantiv neutru
taft substantiv neutru