TAEFÉT s. n. v. taifet.

TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.

TAEFÉT s. n. v. taifet.

TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.

TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Învechit) Taifas. În bejănie, ca și înainte precum și în urmă, taifetul, egoismul și nepăsarea fură statornice. RUSSO, S. 110. – Pronunțat: tai-. – Variantă: taiefét (RUSSO, S. 19) s. n.

taifét (înv.) s. n., pl. taiféturi

taifét s. n. (sil. tai-), pl. taiféturi

TAIFÉT s. v. apucătură, deprindere, obicei, obișnuință, tabiet.

taifet s. v. APUCĂTURĂ. DEPRINDERE. OBICEI. OBIȘNUINȚĂ. TABIET.