taefet definitie

9 definiții pentru taefet

TAEFÉT s. n. v. taifet.
TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.
TAEFÉT s. n. v. taifet.
TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec.
TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Învechit) Taifas. În bejănie, ca și înainte precum și în urmă, taifetul, egoismul și nepăsarea fură statornice. RUSSO, S. 110. – Pronunțat: tai-. – Variantă: taiefét (RUSSO, S. 19) s. n.
taifét (înv.) s. n., pl. taiféturi
taifét s. n. (sil. tai-), pl. taiféturi
TAIFÉT s. v. apucătură, deprindere, obicei, obișnuință, tabiet.
taifet s. v. APUCĂTURĂ. DEPRINDERE. OBICEI. OBIȘNUINȚĂ. TABIET.

taefet dex

Intrare: taifet
taefet
taifet substantiv neutru
  • silabisire: tai-