Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru tactic─â

T├üCTIC, -─é, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte component─â a artei militare care se ocup─â cu studiul, organizarea, preg─âtirea ╚Öi ducerea luptei pentru a ├«ndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. ╚śtiin╚Ťa de a determina, pentru o perioad─â relativ scurt─â, linia de conduit─â a unei mi╚Öc─âri sociale sau a unui partid politic, ├«n func╚Ťie de ├«mprejur─ârile social-politice din acea perioad─â ╚Öi pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ÔÖŽ P. gener. Totalitatea mijloacelor ├«ntrebuin╚Ťate pentru a izbuti ├«ntr-o ac╚Ťiune. II. Adj. Care ╚Ťine de tactic─â (I), privitor la tactic─â; conform cu o anumit─â tactic─â. ÔÇô Din fr. tactique.
T├üCTIC, -─é, tactici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Parte component─â a artei militare care se ocup─â cu studiul, organizarea, preg─âtirea ╚Öi ducerea luptei pentru a ├«ndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. ╚śtiin╚Ťa de a determina, pentru o perioad─â relativ scurt─â, linia de conduit─â a unei mi╚Öc─âri sociale sau a unui partid politic, ├«n func╚Ťie de ├«mprejur─ârile social-politice din acea perioad─â ╚Öi pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ÔÖŽ P. gener. Totalitatea mijloacelor ├«ntrebuin╚Ťate pentru a izbuti ├«ntr-o ac╚Ťiune. II. Adj. Care ╚Ťine de tactic─â (I), privitor la tactic─â; conform cu o anumit─â tactic─â. ÔÇô Din fr. tactique.
T├üCTIC, -─é, tactici, -e, adj. Care este conform cu o anumit─â tactic─â, referitor la tactic─â, de tactic─â. Lupta lui Lenin pentru bazele ideologice, organizatorice, tactice ╚Öi teoretice ale partidului comunist a fost principala oper─â a ├«ntregii lui vie╚Ťi. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 9, 28.
T├üCTIC─é, tactici, s. f. 1. Parte din arta militar─â care se ocup─â cu studiul, organizarea, preg─âtirea ╚Öi ducerea luptei. Uitar─â c─â Ion-vod─â... cuno╚Ötea toate fine╚Ťele tacticei otomane. HASDEU, I. V. 150. M─â videm ├«n capul unui batalion de greci sau turci, ├«nv─â╚Ťa╚Ťi de noi ├«n tactica evropeneasc─â. RUSSO, S. 171. ÔŚŐ Fig. ├Än zburarea lor... graurii par a fi supu╚Öi la o tactic─â ce se exercit─â cu o disciplin─â militar─â, subt ordinele unui ╚Öef. ODOBESCU, S. III 30. 2. ╚śtiin╚Ťa de a determina, pentru o perioad─â relativ scurt─â, linia de conduit─â a unei mi╚Öc─âri sociale sau a unui partid politic, ├«n func╚Ťie de ├«mprejur─ârile social-politice din acea perioad─â. Lenin a creat teoria ╚Öi tactica revolu╚Ťiei proletare ╚Öi a dictaturii proletariatului. LUPTA DE CLAS─é, 1952, nr. 1, 5. ÔÖŽ Totalitatea mijloacelor ├«ntrebuin╚Ťate de cineva, calea pe care o urmeaz─â pentru a izbuti ├«ntr-o ac╚Ťiune. ├Äncepur─â s─â istoriseasc─â ├«nt├«mpl─âri... ├«n leg─âtur─â cu tactica ╚Öi strategia electoral─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 136.
táctic adj. m., pl. táctici; f. táctică, pl. táctice
táctică s. f., g.-d. art. tácticii; pl. táctici
táctic adj. m., pl. táctici; f. sg. táctică, pl. táctice
táctică s. f., g.-d. art. tácticii; pl. táctici
TÁCTIC, -Ă adj. Referitor la tactică; conform cu o anumită tactică. [Cf. fr. tactique].
T├üCTIC─é s.f. 1. Parte a artei militare care se ocup─â cu organizarea ╚Öi conducerea ac╚Ťiunilor de lupt─â ale trupelor. 2. ╚śtiin╚Ťa de a determina mijloacele ╚Öi formele de ac╚Ťiune, ├«ntr-o perioad─â relativ scurt─â, pentru realizarea obiectivelor unei mi╚Öc─âri sociale, a unui partid politic etc., ├«n func╚Ťie de ├«mprejur─ârile social-politice din acea perioad─â. 3. Mijloacele folosite de cineva pentru a face s─â izbuteasc─â o ├«ntreprindere, o ac╚Ťiune etc. [Gen. -cii. / < fr. tactique, cf. gr. taktike ÔÇô arta de a or├óndui].
T├üCTIC, -─é I. adj. referitor la tactic─â; conform cu o anumit─â tactic─â. II. s. f. 1. arta organiz─ârii ╚Öi conducerii ac╚Ťiunilor de lupt─â ale trupelor. 2. mod de folosire a diferitelor forme ╚Öi mijloace ale luptei revolu╚Ťionare ├«ntr-o perioad─â relativ scurt─â, pentru realizarea obiectivului fundamental strategic, ├«n func╚Ťie de ├«mprejur─ârile social-politice concrete. 3. (fig.) mod de ac╚Ťiune; totalitatea mijloacelor folosite de cineva pentru a izbuti ├«ntr-o ac╚Ťiune. (< fr. tactique)
T├üCTIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de tactic─â, propriu tacticii. /<fr. tactique
T├üCTIC─é ~ci f. 1) mil. Arta organiz─ârii ╚Öi dirij─ârii ac╚Ťiunilor de lupt─â. 2) Linie de conduit─â (la o etap─â dat─â) a unui partid sau a unei mi╚Öc─âri sociale. 3) fig. Totalitate a mijloacelor ╚Öi procedeelor necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. tacticii] /<fr. tactique
tactic─â f. 1. arta de a r├óndui trupele ├«n linie de b─âtaie ╚Öi de a face evolu╚Ťiunile militare; 2. fig. mijloace ├«ntrebuin╚Ťate spre a reu╚Öi ├«ntrÔÇÖo afacere.
*t├íctic, -─â adj. (vgr. taktik├│s, d. takt├│s, r├«nduit, a╚Öezat. V. sin-tactic). Arm. Relativ la a╚Öezarea ╚Öi conducerea trupelor ├«n b─ât─âlie: mi╚Öcare tactic─â. S. f. ╚śtiin╚Ťa a╚Öez─âri─ş ╚Öi conduceri─ş trupelor ├«n prezen╚Ťa du╚Ömanulu─ş sa┼ş dup─â ce a ├«nceput b─ât─âlia: tactica celor tre─ş arme. Fig. Mijloace ├«ntrebuin╚Ťate p. a reu╚Öi: tactic─â politic─â. Adv. Din punct de vedere tactic. V. strategic.
CARACTERISTIC─é TACTIC─é DE ZBOR performan╚Ť─â de zbor a unei aeronave care define╚Öte posibilit─â╚Ťile de ├«ndeplinire a misiunilor de zbor sau de lupt─â (vitez─â, ├«nc─ârc─âtur─â de lupt─â, raz─â tactic─â de ac╚Ťiune, autonomie de zbor, raz─â de viraj etc.).
TACTICA AVIA╚ÜIEI ramur─â a artei militare av├ónd drept obiect studiul ac╚Ťiunilor de lupt─â ├«n spa╚Ťiul aerian de c─âtre unit─â╚Ťile tactice, elaborarea de principii, procedee, forme de organizare ╚Öi ducere a acestora.

Tactic─â dex online | sinonim

Tactic─â definitie

Intrare: tactic (adj., subst.)
tactic adj., subst. adjectiv
Intrare: tactic─â
tactic─â substantiv feminin