tact definitie

2 intrări

38 definiții pentru tact

TACT2 s. n. v. taht.
TACT1, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Simț al măsurii și al fineței în comportare, determinând adoptarea unei atitudini corecte și convenabile în orice situație. – Din germ. Takt, fr. tact.
TAFT s. n. v. taht.
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.
TACT2 s. n. v. taht.
TACT1, (2) tacturi, s. n. 1. Simț care se referă la senzațiile provocate de agenții exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadență, ritm în muzică. ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. 3. Facultate de a judeca o situație dificilă rapid și cu finețe, care determină o comportare corectă, delicată și adecvată. – Din germ. Takt, fr. tact.
TAFT s. n. v. taht.
TAHT, tahturi, s. n. (Înv.) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale. 2. Stație de poștă; poștă. 3. Tron împărătesc; scaun domnesc. [Var.: tact, taft s. n.] – Din tc. taht.
TACT1 s. n. v. taht.
TACT2, tacturi, s. n. 1. Măsură, cadență ritmică în muzică. Care tact e acolo? – Trei sferturi. CONTEMPORANUL, VI 204. ◊ (Poetic) Pe stradă se plimbă iernaticul vînt Și fluieră-n tactul aceluiași cînt Și plînge cu lacrimi de ploaie. TOPÎRCEANU, P. 221. ◊ Expr. A bate tactul v. bate (VI 2). ♦ Ritm de mișcare în mers, în dans etc. Compania porni în bătaie, cu tact apăsat, surd, zguduind pămîntul. SADOVEANU, O. VI 210. Într-un tact grăbit le bătea inima. BART, E. 186. Și bat pămîntul tropotind În tact ușor. COȘBUC, P. I 57. Stelele păreau că se mișcă după tactul lor. EMINESCU, N. 69. 2. (Numai la sg.) Simț al măsurii în comportare, determinînd adoptarea unei atitudini abile, corecte și convenabile în orice situație. Se precipitase, lipsită de tact. C. PETRESCU, A. 455. Îi era rușine că a fost fără tact și se retrase. REBREANU, R. I 221. Coșbuc are destul tact și gust artistic să nu cadă în frivol. GHEREA, ST. CR. III 275.
TAFT2 s. n. v. taht.
TAHT, tahturi, s. n. (Învechit; și în forma tact) 1. Reședință, sediu al unei subprefecturi sau al altei administrații sau autorități locale. Trebuia să trimită cîte un raport din fiece oraș și din fiece tact de subtadministrație, întîlnit în drum. CAMIL PETRESCU, O. II 613. M-a dus la tact și d-acolo la oraș. CARAGIALE, S. 87. A fi vreun ispravnic de cei noi, cărora le zic prefecți... E grăbit s-ajungă la tact de aceea lasă bacșișuri bune. ALECSANDRI, T. 46. 2. Stație de poștă; poștă. Zapciul el însuși... îi luă în primire frecîndu-și cu smerenie mîinile și seara la tact se dete iama printre găini și rațe. MACEDONSKI, O. III 37. La tactul de mai sus al poștei, se întîmplase peste noapte o călcare cu omor. CARAGIALE, O. I 287. – Variante: tact, taft (DELAVRANCEA, H. T. 211) s. n.
tact2 (cadență) s. n., pl. tácturi
tact1 (simț al măsurii, pipăit) s. n.
taht (înv.) s. n., pl. táhturi
tact s. n., pl. tácturi
taht s. n., pl. táhturi
TACT s. 1. (FIZIOL.) pipăit, (înv.) pipăire. (Simțul ~ului.) 2. v. cadență. 3. v. chibzuială.
TAHT s. v. capitală, subprefectură, tron.
TACT2 s.n. 1. Simț, manieră deosebit de grijulie și plină de măsură în purtarea și acțiunile cuiva. 2. Simțul tactil; pipăitul. [< fr. tact, cf. it. tatto < lat. tactum < tangere – a atinge].
TACT1 s.n. Măsură, cadență ritmică (în muzică, în dans). [< germ. Takt].
TACT s. n. I. simț tactil, pipăit. II. măsură, cadență ritmică (în muzică, mișcare, dans etc.). III. simț al măsurii, manieră deosebit de grijulie și de atentă în comportarea cuiva. ◊ (p. ext.) pricepere, abilitate. (< germ. Takt, fr. tact)
tact (-turi), s. n.1. Simțul pipăitului. – 2. Măsură, ritm. – 3. Cadență. Fr. tact; sensul 3 ca în germ. Takt › rus. takt. – Der. tactică, s. f., din fr. tactique; tactician, s. m., din fr. tacticien; tacticos, adj. (ordonat, cadențat, ritmat; cumpănit, calm), din ngr. ταϰτιϰός (Gáldi 258); tactil, adj., din fr. tactile.
taht (-turi), s. n. – Sediu, reședință. – Var. taft, tact. Tc. (per.) taht (Șeineanu, II, 344; Lokotsch 1987), cf. ngr. τάχτι.
TACT2 ~uri n. (în muzică, versificație, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mișcărilor; cadență; ritm. /<fr. tact, germ. Takt
TACT1 n. 1) Simț care determină o comportare delicată și corectă. Om cu ~. Om lipsit de ~. 2) Simț cu ajutorul căruia se percep proprietățile fizice ale corpurilor. /<fr. tact, germ. Takt
TAHT ~uri n. înv. 1) Reședință a unei administrații locale. 2) Han unde călătorii își schimbau caii; stație de poștă. 3) Scaun domnesc. /<turc. taht
tact n. Mold. V. taht: ispravnicul e grăbit s’ajungă la tact AL.
tact n. succesiune regulată a variațiunilor de sonuri: a bate tactul.
tact n. 1. pipăit; 2. fig. judecată fină și sigură: are tact.
taft n. V. taht: taftul subprefecturei.
taht n. reședința unei subprefecturi: chemă la taht pe toți țăranii. [Vechiu-rom. taht, tron, reședință, capitală = turc. TAHT].
1) tact și taft n., pl. urĭ (din maĭ vechĭu taht, d. turc. [d. pers.] taht, tron, capitală, sediŭ; ngr. táhti, taht, tronu sultanuluĭ). Azĭ pop. Rezidența (localu) preturiĭ (suprefecturiĭ) saŭ și al alteĭ autoritățĭ. V. conac.
2) *tact n., pl. urĭ (lat. tactus, atingere, pipăire, d. tángere, a atinge; fr. tact. V. contact). Pipăit (simțu). Fig. Pricepere, simțu delicat al conveniențelor față de persoane: a avea tact politic. Muz. (rus. takt, d. germ. takt, tot d. lat. tactus). Cadență, măsură: a bate tactu, a dansa în tact.
taft, V. tact 1.
taht, V. tact 1.
TACT s. 1. (FIZIOL.) pipăit, (înv.) pipăire. (Simțul ~.) 2. (MUZ.) cadență, măsură, ritm, ritmică, (înv.) timp. (~ al unei melodii.) 3. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (A procedat cu mult ~.)
taht s. v. CAPITALĂ. SUBPREFECTURĂ. TRON.

tact dex

Intrare: taht
taht substantiv neutru
tact substantiv neutru
taft substantiv neutru
Intrare: tact
tact substantiv neutru