tacrir definitie

10 definiții pentru tacrir

TACRÍR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.
TACRÍR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.
TACRÍR, tacriruri, s. n. (Învechit și arhaizant) Interogatoriu. Înainte de miezul nopții au început să se ia în instanță tacrirurile acuzaților. CAMIL PETRESCU, O. II 561. În loc să mă-ntrebi: «Ai mîncat tu ceva, mă băiete, astăzi?»... dumneata îmi iei tacrirul pe nemîncate. CARAGIALE, O. III 53.
tacrír (înv.) (ta-crir) s. n., pl. tacríruri
tacrír s. n. (sil. -crir), pl. tacríruri
TACRÍR s. v. dare de seamă, declarație, depoziție, interogatoriu, mărturie, mărturisire, memoriu, petiție, proces-verbal, raport, referat, situație.
tacrír (-ruri), s. n.1. Proces-verbal. – 2. Raport, memoriu. – Mr. tăcrire. Tc. takrir (Șeineanu, II, 341), cf. sb. takrir. Sec. XVIII, înv.
tacrir n. interogatoriu (vechiu termen juridic și azi încă popular): am auzit pe logofătul Mitropolitului luând tacrir vizitiului FIL. [Turc. TAKRIR, raport, depunere sub jurământ].
tacrír n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] takrir, expresiune, raport, memoriŭ, expunere. V. mucarer). Vechĭ. Raport, comunicare. Constatare, proces-verbal. Interogatoriŭ: ĭ-a luat tacrir.
tacrir s. v. DARE DE SEAMĂ. DECLARAȚIE. DEPOZIȚIE. INTEROGATORIU. MĂRTURIE. MĂRTURISIRE. MEMORIU. PETIȚIE. PROCES-VERBAL. RAPORT. REFERAT. SITUAȚIE.

tacrir dex

Intrare: tacrir
tacrir substantiv neutru
  • silabisire: -crir