Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru taciturn

TACIT├ÜRN, -─é, taciturni, -e, adj. Care vorbe╚Öte pu╚Ťin, t─âcut din fire, ├«nchis ├«n sine; posac. ÔÇô Din fr. taciturne, lat. taciturnus.
TACIT├ÜRN, -─é, taciturni, -e, adj. Care vorbe╚Öte pu╚Ťin, t─âcut din fire, ├«nchis ├«n sine, posac. ÔÇô Din fr. taciturne, lat. taciturnus.
TACIT├ÜRN, -─é, taciturni, -e, adj. Care vorbe╚Öte pu╚Ťin, care este t─âcut de felul lui.
tacit├║rn adj. m., pl. tacit├║rni; f. tacit├║rn─â, pl. tacit├║rne
tacit├║rn adj. m., pl. tacit├║rni; f. sg. tacit├║rn─â, pl. tacit├║rne
TACITÚRN adj. v. ursuz.
Taciturn Ôëá comunicativ, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorb─âre╚Ť
TACITÚRN, -Ă adj. (Liv.) Cu o fire tăcută, tăcut din fire. [Cf. fr. taciturne, it. taciturno, lat. taciturnus].
TACIT├ÜRN, -─é adj. care vorbe╚Öte pu╚Ťin, t─âcut din fire. (< fr. taciturne, lat. taciturnus)
TACIT├ÜRN ~─â (~i, ~e) (despre persoane) Care vorbe╚Öte pu╚Ťin; care este ├«nchis ├«n sine; t─âcut. /<fr. taciturne
taciturn a. t─âcut din fire, care vorbe╚Öte pu╚Ťin sau nu-i place s─â vorbeasc─â: om taciturn.
*tacit├║rn, -─â adj. (lat. taciturnus). T─âcut, mocnit.
TACITURN adj. insociabil, moroc─ânos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomor├«t, t─âcut, ur├«cios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (├«nv. ╚Öi reg.) moros, sunducos, t─âc─âtor, (reg.) modoroi, mutac, mut─âre╚Ť, (Olt.) dugos, (Mold.) p├«cli╚Öit, (prin Transilv.) t─âc─âtoi, (Bucov. ╚Öi Mold.) t─âlmut, (fig.) ├«nchis. (Om ~; fire ~.)

Taciturn dex online | sinonim

Taciturn definitie

Intrare: taciturn
taciturn adjectiv