taciturn definitie

13 definiții pentru taciturn

TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine; posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine, posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.
TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, care este tăcut de felul lui.
tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne
tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. sg. tacitúrnă, pl. tacitúrne
TACITÚRN adj. v. ursuz.
Taciturn ≠ comunicativ, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț
TACITÚRN, -Ă adj. (Liv.) Cu o fire tăcută, tăcut din fire. [Cf. fr. taciturne, it. taciturno, lat. taciturnus].
TACITÚRN, -Ă adj. care vorbește puțin, tăcut din fire. (< fr. taciturne, lat. taciturnus)
TACITÚRN ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care vorbește puțin; care este închis în sine; tăcut. /<fr. taciturne
taciturn a. tăcut din fire, care vorbește puțin sau nu-i place să vorbească: om taciturn.
*tacitúrn, -ă adj. (lat. taciturnus). Tăcut, mocnit.
TACITURN adj. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorît, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~; fire ~.)

taciturn dex

Intrare: taciturn
taciturn adjectiv