Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru tachina

TACHIN├ü, tachinez, vb. I. Tranz. A nec─âji ├«n glum─â ╚Öi f─âr─â r─âutate, a contraria ├«n lucruri m─ârunte. ÔÖŽ Fig. (Rar) A obseda, a nelini╚Öti. ÔÇô Din fr. taquiner.
TACHIN├ü, tachinez, vb. I. Tranz. A nec─âji ├«n glum─â ╚Öi f─âr─â r─âutate, a contraria ├«n lucruri m─ârunte. ÔÖŽ Fig. (Rar) A obseda, a nelini╚Öti. ÔÇô Din fr. taquiner.
TACHIN├ü, tachinez, vb. I. Tranz. A contraria pe cineva ├«n lucruri m─ârunte, a nec─âji ├«n glum─â, a glumi pe socoteala unei persoane cu ├«ns─â╚Öi acea persoan─â. M─â tachineaz─â ├«ntotdeauna c├«nd ├«i vorbesc despre suvenirurile mele din tinere╚Ťe. C. PETRESCU, C. V. 200. Ast─â-sear─â... pe toate am s─â le tachinez. CARAGIALE, O. I 206. Te tachinez fa╚Ť─â cu to╚Ťi colegii. CONTEMPORANUL, VII 485. ÔÖŽ Fig. A obseda. Bucata muzical─â care te tachineaz─â... o ╚Ötiu toat─â. CARAGIALE, O. VII 90.
tachiná (a ~) vb., ind. prez. 3 tachineáză
tachin├í vb., ind. prez. 1 sg. tachin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. tachine├íz─â
TACHINÁ vb. I. tr. A supăra, a necăji în glumă (pe cineva). [< fr. taquiner].
TACHINÁ vb. tr. a necăji (pe cineva) în glumă. (< fr. taquiner)
tachin├í (-n├ęz, -├ít), vb. ÔÇô A nec─âji pe cineva ├«n glum─â. Fr. taquiner.
A TACHIN├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A trata cu glume inofensive; a nec─âji ├«n glum─â. 2) fig. rar (despre g├ónduri, melodii etc.) A urm─âri insistent, nec─âjind. /<fr. taquiner
A SE TACHIN├ü m─â ~├ęz intranz. A face schimb (├«n glum─â) de vorbe ├«n╚Ťep─âtoare. /<fr. taquiner
tachinà v. a contraria pentru lucruri mărunte (= fr. taquiner).
*tachin├ęz v. tr. (fr. taquiner). Contrariez ├«n glum─â sa┼ş ├«n serios.

Tachina dex online | sinonim

Tachina definitie

Intrare: tachina
tachina verb grupa I conjugarea a II-a