taburél (-éle), s. n. – Scăunel fără spătar. – Var. taburet. Fr. tabouret, cu schimb de suf.

*taburét n., pl. e (fr. tabouret, d. tabour, azĭ tambour, tobă, tambur. V. tambour 2). Scăunel fără răzemătoare, întrebuințat maĭ ales la rezemat picĭoarele. – Vulg. taburel.