tabulhana definitie

9 definiții pentru tabulhana

TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Înv.) Fanfară militară turcească în care predominau tobele. – Din tc. tabilhane.
TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Turcism înv.) Fanfară militară turcească, în care predominau tobele. – Din tc. tabılhane.
TABULHANÁ, tabulhanale, s. f. (Turcism învechit) Fanfară militară turcească, în care predominau tobele. V. meterhanea. Pășeau, cu sunetele tabulhanalei, ducînd cu triumf pe Petru cel Șchiop, pentru a-l așeza pe tronul Moldovei. HASDEU, I. V. 83. – Variantă: tubalhaná (ODOBESCU, S. I 136) s. f.
tabulhaná (înv.) s. f., art. tabulhanáua, g.-d. art. tabulhanálei; pl. tabulhanále, art. tabulhanálele
tabulhaná s. f., art. tabulhanáua, g.-d. art. tabulhanálei; pl. tabulhanále
tabulhaná (-ále), s. f. – Fanfară de muzică orientală. – Var. tabulhanea, da(b)ulhan(e)a. Tc. tab(i)lhane, dab(i)lhane (Șeineanu, II, 115, REW 8513), cf. sb. dambulhana, din arab. tabl › tc. daul (› daul, s. n., înv., fanfară; daulgiu, s. m., înv., muzicant). – Der. tabulhanagiu, s. m. (muzicant).
tabulhanà f. alt nume dat meterhanelii, din cauza numărului preponderant al instrumentelor manuale (tâmpine, teasuri, tobe): zicea mereu tabulhanaua turcească, de juca norodul OD. [Turc. TABL HANÉ, lit. tacâm de tobe și tâmpine].
tabulhaná și -haneá f., pl. ale, ele (turc. tabl-hane, d. ar. tabl, pl., tubul, tobă, și turc. pers. hane, casă. Turc., pop. și daul, davul îld. tabl, de unde și variantele literare tubulhana și daulhana. V. tambur 2 și tumbelechĭ). Vechĭ. Meterhanea în care eraŭ maĭ multe tobe, apoĭ surle, trîmbițe și talgere (ceĭa ce era o prerogativă a vizirilor și domnilor). V. chindie și taraf.
tabulhana v. meterhanea.

tabulhana dex

Intrare: tabulhana
tabulhana substantiv feminin