tabulare definitie

15 definiții pentru tabulare

TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă1 sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care este înscris pe o listă, pe o tablă1 sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care îl primește logaritmul unui număr de patru cifre, când acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezintă sub formă de plăci. – Din fr. tabulaire.
TABULÁR, -Ă, tabulari, -e, adj. 1. Care e înscris pe o listă, pe o tablă sau în coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferență tabulară = adaosul pe care-l primește logaritmul unui număr de patru cifre, cînd acest număr crește cu o unitate. 2. (Tehn., despre materiale) Care se prezintă sub formă de plăci.
tabulár adj. m., pl. tabulári; f. tabuláră, pl. tabuláre
tabulá vb., ind. prez. 1 sg. tabuléz, 3 sg. și pl. tabuleáză
tabulár adj. m., pl. tabulári; f. sg. tabuláră, pl. tabuláre
tabuláre s. f., g. -d. art.tabulării; pl. tabulări
TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].
TABULÁR, -Ă adj. 1. Înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ◊ Diferență tabulară = adaosul pe care-l primește logaritmul unui număr de patru cifre când acest număr crește cu o unitate. 2. (Despre relief) În formă de masă; întins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se găsește în formă de plăci. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masă].
TABULÁRE s.f. Acțiunea de a tabula și rezultatul ei; tabulație. [< tabula].
TABULÁ vb. tr. (mat.) a pune în tabele; a face tabulare. (< fr. tabuler)
TABULÁR, -Ă adj. I. 1. înscris în coloanele unui registru, pe o listă etc. ♦ diferență ~ă = diferența între doi termeni consecutivi ai unei tabele numerice. 2. prezent ~ = prezentul verbului în scrierea de memorii, de însemnări etc. II. (despre relief, corpuri) întins, neted, plat; în formă de masă. ◊ (tehn.; despre un material) în formă de plăci. (< fr. tabulaire, lat. tabularius)
TABULÁRE s. f acțiunea de a tabula. ◊ (inform.) imprimare, vizualizare a unui text pe hârtie sau pe ecran; tabulație. (< tabula)
TABULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care este înscris într-un tabel sau în coloanele unui registru. 2) (despre materiale) Care are forma unei plăci; ca o placă. /<fr. tabulaire, lat. tabularis
TABULÁR, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. Înscris într-un registru, pe o listă etc. 2. (Despre o formă de relief) Care este axat pe o structură geologică orizontală ce prezintă o alternanță de orizonturi cu durități diferite (ex. m-ții t. din Sahara). Relieful t. este relieful podișurilor sau platourilor structurale sau uneori al câmpiilor înălțate peste talveguri.

tabulare dex

Intrare: tabular
tabular adjectiv
Intrare: tabulare
tabulare substantiv feminin
Intrare: tabula (vb.)
tabula vb. tranzitiv conjugarea a II-a grupa I verb