tabuizare definitie

2 intrări

9 definiții pentru tabuizare

TABUIZÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a transforma în tabu. [Pr.: -bu-i-] – După fr. tabouisation.
TABUIZÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a transforma în tabu. [Pr.: -bu-i-] – După fr. tabouisation.
tabuizá vb., ind. prez. 1 sg. tabuizéz, 3 sg. și pl. tabuizeáză
tabuizáre s. f., g -d. art. tabuizării
TABUIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) face, a deveni tabu. [Pron. -bu-i-. / < it. tabuizzare].
TABUIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) tabuiza. [< tabuiza].
TABUIZÁ vb. tr., refl. a (se) face, a deveni tabu. (< it. tabuizzare)
A TABUIZÁ ~éz tranz. (cuvinte, expresii, obiecte) A face tabu. /<it. tabuizzare
tabuizáre s. f. (fig.) Transformarea în tabu ◊ „Un alt caz simptomatic îl reprezintă tabuizarea lui Marin Preda, prozator de vază, dar asupra căruia a pogorât, de asemenea, harul factice al admirației globale, interzicând opinia spontană, disocierea, analiza.” Săpt. 28 II 86 p. 2 (din tabuiza; DN3, DEX-S)

tabuizare dex

Intrare: tabuizare
tabuizare substantiv feminin
Intrare: tabuiza
tabuiza verb grupa I conjugarea a II-a