TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu.- Tabu + suf. -istic.

TABUÍSTIC, -Ă, tabuistici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de tabu; care provine din tabu. – Tabu + suf. -istic.

tabuístic adj. m., pl. tabuístici; f.sg. tabuístică, pl. tabuístice

TABUÍSTIC, -Ă adj. referitor la tabu, care provine din tabu. (< germ. tabuistisch)