Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru tabu

TAB├Ü, tabuuri, s. n. (├Än societ─â╚Ťile totemice) Interdic╚Ťie cu caracter sacru, a c─ârei ├«nc─âlcare atrage automat sanc╚Ťiuni severe; interdic╚Ťie ritual─â; fig. persoan─â, lucru despre care nu se discut─â. ÔÖŽ (Lingv.) Interdic╚Ťie de limbaj care determin─â ├«nlocuirea unui cuv├ónt sau cu o perifraz─â de obicei metaforice. ÔÇô Din fr. tabou.
TAB├Ü, tabuuri, s. n. Interdic╚Ťie cu caracter religios, ├«n anumite societ─â╚Ťi primitive, aplicat─â la ceea ce este considerat sacru; interdic╚Ťie ritual─â; fig. persoan─â, lucru despre care nu se discut─â de team─â, din pudoare etc. ÔÖŽ Fenomen de evitare a folosirii unui cuv├ónt ╚Öi de ├«nlocuire a lui cu un altul, din supersti╚Ťie sau din pudoare; interdic╚Ťie de limbaj. ÔÇô Din fr. tabou.
TAB├Ü s. n. Credin╚Ť─â religioas─â ├«n Polinezia, dup─â care anumite lucruri sau fiin╚Ťe s├«nt sfinte, fiind interzis a avea contact cu ele sau a se folosi de ele; fig. (cu sens curent, mai ales ├«n construc╚Ťie cu verbul ┬źa fi┬╗) persoan─â, obiect, problem─â pe care cineva le consider─â mai presus de orice discu╚Ťie, a c─âror discutare este interzis─â.
tab├║ s. n., art. tab├║ul; pl. tab├║uri
tab├║ s. n., art. tab├║ul; pl. tab├║uri
TAB├Ü s. interdic╚Ťie. (tabu de vocabular.)
TAB├Ü s.n. 1. Ceea ce este considerat sacru ╚Öi ├«n mod sacramental inhibitoriu ├«n religiile polineziene. ÔÖŽ Ceea ce este sacru ╚Öi interzis ├«n toate formele de religii primitive ╚Öi chiar evoluate. ÔÖŽ Situa╚Ťie, obiect, timp, loc, persoan─â, func╚Ťie f─âc├ónd obiectul unei credin╚Ťe sau al unor practici religioase. 2. (Fig.) Interdic╚Ťie, prohibi╚Ťie nejustificat─â. ÔÖŽ (Fam.) Persoan─â de care nimeni nu se poate atinge, care nu poate fi criticat─â sau atacat─â, discutat─â; lucru, problem─â despre care nu se poate discuta sau care nu poate fi criticat─â. 3. Tip de interdic╚Ťie de vocabular care duce la ├«nlocuirea unui cuv├ónt cu un altul sau cu o perifraz─â metaforic─â, ori cu o variant─â formal─â, datorit─â unor motive mistico-religioase. [< fr. tabou, cf. polinez. tabu ÔÇô sacru].
TAB├Ü s. n. 1. (├«n religiile primitive) interdic╚Ťie cu caracter sacru, a c─ârei ├«nc─âlcare atrage automat sanc╚Ťiuni de ordin magic ╚Öi social. ÔŚŐ situa╚Ťie, obiect, persoan─â, func╚Ťie (interzise) obiect al unei credin╚Ťe sau al unor practici religioase. 2. (fig.) interdic╚Ťie nejustificat─â. ÔŚŐ (fam.) persoan─â, obiect, problem─â despre care nu se poate discuta sau care nu pot fi criticate. 3. interdic╚Ťie de vocabular determinat─â de supersti╚Ťii sau de pudoare, care duce ├«nlocuirea unui cuv├ónt cu un altul sau cu o perifraz─â, metaforice. (< fr. tabou)
TAB├Ü ~uri n. 1) (├«n societatea primitiv─â) Interdic╚Ťii cu caracter religios, ├«n leg─âtur─â cu ├«ntrebuin╚Ťarea, atingerea unor obiecte, fiin╚Ťe sau utilizarea cuvintelor (care le denumesc), considerate sacre sau impure; interdic╚Ťie de ritual. 2) fig. Obiect sau problem─â despre care este interzis s─â se discute. 3) Evitare (din supersti╚Ťie sau din pudoare) a folosirii unor cuvinte ╚Öi substituirea lor prin altele; interdic╚Ťie de limbaj. [Art. tabuul; Sil. -bu-ul] /<fr. tabou
tabu n. interzicere supersti╚Ťioas─â la popoarele feti╚Öiste: vorb─â admis─â ├«n folklor pentru orice interdic╚Ťiune.
*tab├║ n. (cuv. polinezian = ÔÇ×sacru, interzisÔÇŁ). Lucru or─ş persoan─â de care nu e permis s─â te ating─ş, c─â te pedepse╚Öte Dumneze┼ş (dup─â credin╚Ťa Polinezienilor).
TAB├Ü (< fr. {i}; cuv. polinezian ÔÇ×sacruÔÇŁ) s. n. 1. (├Än societ─â╚Ťile primitive) interdic╚Ťie absolut─â cu caracter sacru, privind o fiin╚Ť─â, un obiect, un proces sau un fenomen a c─ârei ├«nc─âlcare atrage automat sanc╚Ťiuni severe. Termenul a fost introdus ├«n Europa de exploratorul James Cook, care l-a ├«nt├ólnit (1777) ├«n ins. Tonga. T. este un concept paralel cu mana av├ónd unele caracteristici negative, atunci c├ónd se refer─â la persoane sau locuri c─ârora le d─â o semnifica╚Ťie de ÔÇ×pericolÔÇŁ. ÔÖŽ Fig. Persoan─â, obiect, chestiune a c─âror discutare este interzis─â. 2. Interdic╚Ťie social─â ╚Öi moral─â. 3. (LINGV.) Interdic╚Ťie de vocabular care determin─â ├«nlocuirea unui cuv├ónt cu un alt cuv├ónt sau cu o perifraz─â, de obicei metaforice, ori cu o variant─â formal─â care ├«l face de nerecunoscut (ex. ÔÇ×ucig─â-l toacaÔÇŁ pentru ÔÇ×dracÔÇŁ).
TABU LINGVISTIC s. n. + adj. (< fr. tabou linguistique, cf. polinez. tab├║ < ta ÔÇ×sacruÔÇŁ, ÔÇ×sfin╚ŤitÔÇŁ + bu ÔÇ×foarteÔÇŁ): tip de interdic╚Ťie de vocabular care duce la ├«nlocuirea unui cuv├ónt cu un altul sau cu o perifraz─â metaforic─â ori cu o variant─â formal─â, datorit─â unor motive mistico-religioase sau de pudoare; ├«n acest caz, vorbitorii consider─â cuv├óntul fie ÔÇ×sacruÔÇŁ, fie indecent. Exist─â deci un t.l. pozitiv ╚Öi un t.l. negativ (v. interdic╚Ťie de vocabular).

Tabu dex online | sinonim

Tabu definitie

Intrare: tabu
tabu substantiv neutru
Intrare: tabu lingvistic
tabu lingvistic substantiv neutru