TABLAGÍU, tablagii, s. m. Jucător pasionat de table2. – Tablă2 + suf. -giu.

TABLAGÍU, tablagii, s. m. Jucător pasionat de table2. – Tablă2 + suf. -giu.

TABLAGÍU, tablagii, s. m. (Depreciativ) Jucător de table pasionat.

tablagíu (ta-bla-) s. m., art. tablagíul; pl. tablagíi, art. tablagíii (-gi-ii)

tablagíu s. m. (sil. -bla-), art. tablagíul; pl. tablagíi, art. tablagíii

TABLAGÍU ~i m. rar Jucător pasionat de table. /tablă + suf. ~agiu

tablagiu, tablagii s. m. (peior.) subofițer (de armată sau de poliție).