tabinet definitie

11 definiții pentru tabinet

TABINÉT, (2) tabinete, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. Partidă dintr-un astfel de joc. – După fr. table nette.
TABINÉT, tabinete, s. n. Numele unui joc de cărți; partidă dintr-un astfel de joc. – După fr. table nette.
TABINÉT, tabinete, s. n. Numele unui joc de cărți; partidă dintr-un astfel de joc. O să jucăm tabinet... zise și Elvira din partea cealaltă. DUMITRIU, N. 128. Faceți un tabinet, o lași să cîștige și se împacă ea. SEBASTIAN, T. 130. [Se duce] la mănăstirea Neamțului, unde are să joace toată vara tabinet. VLAHUȚĂ, O. A. III 109. ◊ Expr. A face tabinet = a ridica cu o singură carte toate cărțile care se găsesc deodată în joc, lăsînd masa goală. – Variantă: tablinét (CAMIL PETRESCU, P. 177) s. n.
tabinét s. n., (partide) pl. tabinéte
tabinét s. n., (partide) pl. tabinéte
TABINÉT s.n. Numele unui joc de cărți. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. table nette].
TABINÉT s. n. numele unui joc de cărți. (< fr. table nette)
tabinét (-te), s. n. – Un anumit joc de cărți. Fr. table nette.
TABINÉT ~e n. Numele unui joc de cărți. /<fr. table nette
tabin n. od. un fel de tafta: o sucnă de tabin [It. TABINO, printr’un intermediar polon].
*tabinét n., pl. e (fr. table nette, masă netedă, curățată). Pop. Un joc de cărțĭ în care ĭeĭ maĭ multe cărțĭ de pe masă dacă punctele lor adunate egalează punctele uneĭ cărțĭ din mîna ta.

tabinet dex

Intrare: tabinet (pl. -e)
tabinet pl. -e substantiv neutru
Intrare: tabinet (pl. -uri)
tabinet pl. -uri