TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

TABÉTIC, -Ă, tabetici, -ce, adj. Care se referă la tabes, care aparține tabesului. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de tabes. – Din fr. tabétique.

TABÉTIC, -Ă, tabetici, -e, adj. Bolnav de tabes. Statisticile lui Fournier... arătaseră odinioară prezența sifilisului în antecedentele tabeticilor și paraliticilor generali. MARINESCU, P. A. 80.

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. tabétică, pl. tabétice

tabétic adj. m., pl. tabétici; f. sg. tabétică, pl. tabétice

TABÉTIC adj., s. (MED.) (rar) ataxic.

TABÉTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de tabes; ataxic. [< fr. tabétique].

TABÉTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de tabes; ataxic. (< fr. tabétique)

TABÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tabes; propriu tabesului. 2) și substantival Care suferă de tabes; ataxic. /<fr. tabétique

TABETIC adj., s. (MED.) (rar) ataxic.