Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru tabernacul

TABERN├üCUL, tabernacule, s. n. 1. Cort portabil, sus╚Ťinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei. 2. Dul─âpior sau cutie de argint (├«n form─â de biseric─â), ├«n care se p─âstreaz─â cuminec─âtura, mirul ori alte obiecte de cult. ÔÇô Din lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle.
TABERN├üCUL, tabernacule, s. n. 1. Cort portativ, sus╚Ťinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei. 2. Dul─âpior sau cutie de argint (├«n form─â de biseric─â), ├«n care se p─âstreaz─â cuminec─âtura, mirul sau alte obiecte de cult. ÔÇô Din lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle.
TABERN├üCOL, tabernacole, s. n. (╚śi ├«n forma tabernacul; ├«nvechit) 1. Cort. 2. Dul─âpior sau cutie de argint (├«n form─â de biseric─â), ├«n care se p─âstreaz─â cuminec─âtura, mirul sau alte obiecte de cult. (Fig.) Flac─âr─â misterioas─â, ea (= ideea) urmeaz─â s─â vegheze ├«n altarul min╚Ťii ╚Öi ├«n acest tabernacul ea sfideaz─â despotismul. MACEDONSKI, O. IV 119. ÔÇô Variante: tabern├íclu (BOLLIAC, O. 119), tabern├ícul s. n.
TABERNÁCUL s. n. v. tabernacol.
tabernácul s. n., pl. tabernácule
tabernácul s. n., pl. tabernácule
TABERNÁCUL s. (BIS.) 1. cortul mărturiei. (~ la vechii mozaici.) 2. altar. (~ într-un templu mozaic.) 3. v. chivot.
TABERNÁCUL s.n. v. tabernacol.
TABERN├üCUL s. n. 1. cortul ├«n care erau ╚Ťinute tablele legii la vechii evrei. 2. ni╚Ö─â ├«n peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint ├«n form─â de biseric─â ├«n care se p─âstreaz─â cuminec─âtura ╚Öi unele obiecte de cult. (< lat. tabernaculum, it. tabernacolo)
TABERN├üCUL ~e n. 1) Cort portativ ├«n care se ╚Ťineau tablele legii la vechii evrei. 2) Cutie special─â (de argint) ├«n care se p─âstreaz─â unele obiecte de cult. /<lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle
*tabern├ícul n., pl. e (lat. tabern├ículum). Cort, pavilion. La vechi─ş Evre─ş, cortu portativ supt care se ╚Ťinea arca (chivotu). S─ârb─âtoarea tabernaculelor, s─ârb─âtoarea cu╚Ötelor la Jidan─ş.
TABERN├üCOL (TABERN├üCUL) (< lat.) s. n. 1. Cort portabil, sus╚Ťinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei, p├ón─â la zidirea Templului din Ierusalim (sec. 9 ├«. Hr.). ├Än el se p─âstrau tablele legii, toiagul lui Moise ╚Öi cutia cu man─â. 2. (La catolici) Dul─âpior sau cutie, uneori ├«n form─â de biseric─â, ├«n care, se p─âstreaz─â obiecte de cult ╚Öi ├«mp─ârt─â╚Öania. Uneori t. se afl─â ├«n altar sau este s─âpat ├«n grosimea zidului bisericii.

Tabernacul dex online | sinonim

Tabernacul definitie

Intrare: tabernacul
tabernacul