Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

5 defini╚Ťii pentru tabernacol

TABERN├üCOL, tabernacole, s. n. (╚śi ├«n forma tabernacul; ├«nvechit) 1. Cort. 2. Dul─âpior sau cutie de argint (├«n form─â de biseric─â), ├«n care se p─âstreaz─â cuminec─âtura, mirul sau alte obiecte de cult. (Fig.) Flac─âr─â misterioas─â, ea (= ideea) urmeaz─â s─â vegheze ├«n altarul min╚Ťii ╚Öi ├«n acest tabernacul ea sfideaz─â despotismul. MACEDONSKI, O. IV 119. ÔÇô Variante: tabern├íclu (BOLLIAC, O. 119), tabern├ícul s. n.
TABERN├üCOL s.n. 1. Cort; (spec.) cortul ├«n care erau ╚Ťinute tablele legii la vechii evrei. 2. Ni╚Ö─â ├«n peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint de o form─â special─â, ├«n care se p─âstreaz─â cuminec─âtura ╚Öi unele obiecte de cult. [Var. tabernacul s.n. / < lat. tabernaculum, it. tabarnacolo, fr. tabernacle].
tabernacol n. chivotul legii, la vechii Evrei.
TABERNACOL s. (BIS.) 1. cortul mărturiei. (~ la vechii mozaici.) 2. altar. (~ într-un templu mozaic.) 3. chivot. (La creștini, în ~ se păstrează cuminecătura.)
TABERN├üCOL (TABERN├üCUL) (< lat.) s. n. 1. Cort portabil, sus╚Ťinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei, p├ón─â la zidirea Templului din Ierusalim (sec. 9 ├«. Hr.). ├Än el se p─âstrau tablele legii, toiagul lui Moise ╚Öi cutia cu man─â. 2. (La catolici) Dul─âpior sau cutie, uneori ├«n form─â de biseric─â, ├«n care, se p─âstreaz─â obiecte de cult ╚Öi ├«mp─ârt─â╚Öania. Uneori t. se afl─â ├«n altar sau este s─âpat ├«n grosimea zidului bisericii.

Tabernacol dex online | sinonim

Tabernacol definitie

Intrare: tabernacol
tabernacol substantiv neutru