tabelare definitie

3 intrări

18 definiții pentru tabelare

TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.
TABELÁ, tabelez, vb. I. Tranz. A realiza o tabelă. – Din tabelă.
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. (Despre liste, statistici etc.) În formă de tabel. Deocamdată însă Huțu nu era decît scriitor la consistoriu, ticluia circulări, aduna date și făcea expuneri tabelare despre nașteri și încetări din viață. SLAVICI, O. I 105. ◊ Tipărire tabelară = vechi sistem de tipărire, folosit înainte de descoperirea literelor mobile, cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul.
tabelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tabeleáză
tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre
tabéla vb., ind. prez. 1 sg. tabeléz, 3 sg. și pl. tabeleáză; conj. prez. 3 sg. și pl. tabeléze
tabelár adj. m., pl. tabelári; f. sg. tabeláră, pl. tabeláre
TABELÁR s. v. curier, mesager, ștafetă.
TABELÁ vb. I. tr. A face o tabelă. [< tabelă].
TABELÁR, -Ă adj. (Despre liste, situații etc.) Care are forma unui tabel. ♦ Tipărire tabelară = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul. [Cf. fr. tabellaire].
TABELÁR, -Ă adj. în formă de tabel. ♦ tipărire ~ă = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul. (< lat. tabellarius, gr. tabellaire)
A TABELÁ ~éz tranz. A pune într-un tabel. /Din tabel
TABELÁR ~ă (~i, ~e) Care are formă de tabel; în formă de tabel. ◊ Tipărire ~ă vechi procedeu de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. /<lat. tabellarius, fr. tabellaire
tabelar a. în formă de tabelă.
*tabelár, -ă adj. (lat. tabellarius). În formă de tabelă saŭ de tabloŭ (adică vizibil de-odată, pe o singură pagină). Tipărire tabelară, tipărire cu tăblițe cu litere fixe, cum se proceda în ainte de a se fi descoperit literele mobile.
tabelar s. v. CURIER. MESAGER. ȘTAFETĂ.

tabelare dex

Intrare: tabela
tabela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tabelat
tabelare infinitiv lung
tabelat participiu
Intrare: tabelar
tabelar adjectiv