tabelar definitie

12 definiții pentru tabelar

TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire.
TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. (Despre liste, statistici etc.) În formă de tabel. Deocamdată însă Huțu nu era decît scriitor la consistoriu, ticluia circulări, aduna date și făcea expuneri tabelare despre nașteri și încetări din viață. SLAVICI, O. I 105. ◊ Tipărire tabelară = vechi sistem de tipărire, folosit înainte de descoperirea literelor mobile, cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul.
tabelár adj. m., pl. tabelári; f. tabeláră, pl. tabeláre
tabelár adj. m., pl. tabelári; f. sg. tabeláră, pl. tabeláre
TABELÁR s. v. curier, mesager, ștafetă.
TABELÁR, -Ă adj. (Despre liste, situații etc.) Care are forma unui tabel. ♦ Tipărire tabelară = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul. [Cf. fr. tabellaire].
TABELÁR, -Ă adj. în formă de tabel. ♦ tipărire ~ă = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul. (< lat. tabellarius, gr. tabellaire)
TABELÁR ~ă (~i, ~e) Care are formă de tabel; în formă de tabel. ◊ Tipărire ~ă vechi procedeu de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. /<lat. tabellarius, fr. tabellaire
tabelar a. în formă de tabelă.
*tabelár, -ă adj. (lat. tabellarius). În formă de tabelă saŭ de tabloŭ (adică vizibil de-odată, pe o singură pagină). Tipărire tabelară, tipărire cu tăblițe cu litere fixe, cum se proceda în ainte de a se fi descoperit literele mobile.
tabelar s. v. CURIER. MESAGER. ȘTAFETĂ.

tabelar dex

Intrare: tabelar
tabelar adjectiv