TABAGÍSM s. n. Intoxicație cronică cu nicotină din tutun, specifică fumătorilor; nicotinism. – Din fr. tabagisme.

TABAGÍSM s. n. Intoxicație cronică cu nicotina din tutun, specifică fumătorilor; nicotinism. – Din fr. tabagisme.

TABAGÍSM s. n. Intoxicație cronică cu tutun.

tabagísm s. n.

TABAGÍSM s. (MED.) nicotinism.

TABAGÍSM s.n. (Med.) Intoxicație cronică cu nicotină datorită fumatului; nicotinism. [Cf. fr. tabagisme].

TABAGÍSM s. n. intoxicație cronică cu nicotină; nicotinism. (< fr. tabagisme)

TABAGÍSM n. Stare patologică constând în intoxicarea cronică a organismului cu nicotină; nicotinism. /<fr. tabagisme

*tabagízm n. (d. tabac). Intoxicare cu tutun.

TABAGISM s. (MED.) nicotinism.

TABAGÍSM (< fr.) s. n. Stare toxică cronică a organismului datorată fumului. T. poate determina o gamă largă de afecțiuni, de la bronșite cronice, care pot evolua spre emfizem pulmonar și insuficiență respiratorie la cancer pulmonar, bucal, laringeal etc., dar și la boli cardiovasculare și ulcer. La femeile gravide t. crește riscul de avort spontan și determină nașterea copiilor subponderali. Femeile fumătoare prezintă un risc crescut de osteoporoză. Organizația Mondială a Sănătății estimează că anual au loc la nivelul Globului c. 3 mil. de decese ce pot fi atribuite t.