TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotină din tutun. – Din fr. tabagique.

TABÁGIC, -Ă, tabagici, -ce, adj. Care aparține tabagismului, privitor la tabagism; caracteristicile fumătorului inveterat. ♦ (Și substantivat) Intoxicat cu nicotina din tutun. – Din fr. tabagique.

TABÁGIC, -Ă, tabagici, -e, adj. Care provine din tabagism; caracteristic fumătorului inveterat. Tuse tabagică.

tabágic adj. m., pl. tabágici; f. tabágică, pl. tabágice

TABÁGIC, -Ă adj. Cauzat de tabagism; caracteristic unui fumător vechi. ♦ (și s.) Intoxicat cu nicotina din tutun. [Cf. fr. tabagique].

TABÁGIC, -Ă adj. cauzat de tabagism; caracteristic unui fumător vechi. ◊ (și s.) intoxicat cu nicotină. (< fr. tabagique)

TABÁGIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tabagism; propriu tabagismului. 2) Care este provocat de tabagism. Tuse ~că. 3) și substantival rar Care suferă de tabagism. /<fr. tabagique