tăvălugire definitie

11 definiții pentru tăvălugire

TĂVĂLUGÍ, tăvălugesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum sau a netezi și a îndesa pământul cu tăvălugul. – Din tăvălug.
TĂVĂLUGÍRE, tăvălugiri, s. f. Acțiunea de a tăvălugi și rezultatul ei. – V. tăvălugi.
TĂVĂLUGÍ, tăvălugesc, vb. IV. Tranz. A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum sau a netezi și a îndesa pământul cu tăvălugul. – Din tăvălug.
TĂVĂLUGÍRE, tăvălugiri, s. f. Acțiunea de a tăvălugi și rezultatul ei. – V. tăvălugi.
TĂVĂLUGÍ, tăvălugesc, vb. IV. Tranz. A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum cu tăvălugul. -Variantă: tăvălucí vb. IV.
tăvălugí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălugésc, imperf. 3 sg. tăvălugeá; conj. prez. 3 să tăvălugeáscă
tăvălugíre (rar) s. f., g.-d. art. tăvălugírii; pl. tăvălugíri
tăvălugí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălugésc, imperf. 3 sg. tăvălugeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăvălugeáscă
tăvălugíre s. f., g.-d. art. tăvălugírii; pl. tăvălugíri
A TĂVĂLUGÍ ~ésc tranz. (terenuri, suprafețe) A lucra cu tăvălugul. /Din tăvălug
tăvălucésc și -gésc v. tr. (d. tăvăluc). Netezesc cu tăvălucu, cilindrez. V. vălătucesc.

tăvălugire dex

Intrare: tăvălugi
tăvălugi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: tăvălugire
tăvălugire substantiv feminin