TĂURÁȘ, tăurași, s. m. Diminutiv al lui taur; tăureanc. [Pr.: tă-u-] – Taur + suf. -aș.

TĂURÁȘ, tăurași, s. m. Diminutiv al lui taur; tăureanc. [Pr.: tă-u-] – Taur + suf. -aș.

TĂURÁȘ, tăurași, s. m. Diminutiv al lui taur. În acest an a izbutit să aducă în țară, cu mare cheltuială, șase vaci și un tăuraș. C. PETRESCU, R. DR. 95.

tăuráș (tă-u-) s. m., pl. tăuráși

tăuráș s. m., pl. tăuráși

TĂURÁȘ s. (ZOOL.) tăurean, tăurel, (reg.) tăureac, tăureci.

TĂURAȘ s. (ZOOL.) tăurean, tăurel, (reg.) tăureac, tăureci.

Tăur/aș, -el v. Taur 3, 4.