Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru tătic

TĂTÍC, tătici, s. m. Diminutiv al lui tată (1); tăticuț, tătișor, tătucă, tătuță. – Tată + suf. -ic.
TĂTÍC, tătici, s. m. Diminutiv al lui tată (1); tăticuț, tătișor, tătucă, tătuță. – Tată + suf. -ic.
TĂTÍC, tătici, s. m. Tătucă.
tătíc s. m., pl. tătíci
tătíc s. m., pl. tătíci
TĂTÍC s. tăicuță, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicusor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.
TĂTIC s. tăicuță, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicușor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.

tătic definitie

tătic dex

Intrare: tătic
tătic substantiv masculin