Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru t─âtarc─â

T─éT├üRC─é, t─âtarce, s. f. 1. T─ât─âroaic─â. 2. Iap─â de soi t─ât─âresc. 3. Hain─â lung─â, ├«mbl─ânit─â, purtat─â de t─âtari. 4. Specie de dovleac uscat, golit de miez, folosit ca plosc─â sau ca felinar. [Pl. ╚Öi: t─ât─ârci] ÔÇô T─âtar + suf. -c─â.
T─éT├üRC─é, t─âtarce, s. f. 1. T─ât─âroaic─â. 2. Iap─â de soi t─ât─âresc. 3. Hain─â lung─â, ├«mbl─ânit─â, purtat─â de t─âtari. 4. Specie de dovleac uscat, golit de miez, ├«ntrebuin╚Ťat ca plosc─â sau ca felinar. ÔÇô T─âtar + suf. -c─â.
T─éT├üRC─é1, t─âtarce ╚Öi t─ât─ârci, s. f. 1. T─ât─âroaic─â. 2. Iap─â de soi t─ât─âresc. Cadiul... Pe-o t─âtarc─â-nc─âleca ╚śi la goan─â se lua, Iapa c├«mpii apuca. ALECSANDRI, P. P. 151. 3. Hain─â lung─â ├«mbl─ânit─â, purtat─â ├«n mod obi╚Önuit de t─âtari. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Se ar─ât─â ├«naintea junelui un arn─âut ├«mbr─âcat numai ├«n fir, cu pistoalele ╚Öi iataganul la br├«u ╚Öi cu tatarc─â ro╚Öie, bl─ânuit─â cu vulpe. FILIMON, C. 44.
T─éT├üRC─é2, t─ât─ârci, s. f. Dovleac uscat, golit de miez, ├«ntrebuin╚Ťat ca plosc─â sau ca felinar. Ie╚Öi satul cu ╚Ťuhali ├«n cap ╚Öi cu lumini ├«n t─ât─ârci scobite. SADOVEANU, O. VII 147. (Cu pronun╚Ťare regional─â) M├«ncau zori╚Ťi... ╚Öi-╚Öi treceau unul altuia o plosc─â de bostan care se cheam─â tatarc─â. SADOVEANU, O. VII 37.
!tătárcă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. tătárcei/tătắrcii; pl. tătárce/tătắrci
tătárcă (persoană, iapă, haină) s. f., g.-d. art. tătárcei; pl. tătárce
tătárcă (dovleac golit de miez) s. f., g.-d. art. tătărcii; pl. tătărci
BURUIANĂ-DE-TĂTÁRCĂ s. v. rostopască.
T─éT├üRC─é s. t─ât─âroaic─â, (reg.) t─ât─âri╚Ť─â, t─ât─âroaie.
T─éT├üRC─é s. v. hri╚Öc─â, m─âtur─â, t─ârt─âcu╚Ť─â.
T─éT├üRC─é ~ce f. 1) Plant─â erbacee cu tulpin─â t├ór├ótoare, cu frunze din╚Ťate ╚Öi cu fructe g─âlbui, bombate la cap─ât ╚Öi alungite spre coad─â; tidv─â. 2) Vas f─âcut din fructul uscat ╚Öi golit de miez al acestei plante, folosit pentru b─âut; tidv─â. /t─âtar + suf. ~c─â
t─âtarc─â f. 1. femeia t─âtarului; 2. iap─â t─ât─âreasc─â: pe o t─âtarc─â ├«nc─âleca POP.; 3. cojoc lung: o t─âtarc─â ro╚Öie bl─ânit─â cu vulpe FIL.; 4. Bot. Tr. a) t─ârt─âcu╚Ť─â; b) hri╚Öc─â (introdus─â ├«n Europa oriental─â de T─âtarii din Crimea).
t─ârt├íc─â f., pl. e ╚Öi ─âc─ş (din T─âtarc─â, fiindc─â e originar─â din Tataria). Ml. Dovleac cu feliile dungate. Bt╚Ö. (supt forma t─âtarc─â). Tivd─â (lagenaria vulgaris).
t─ât├írc─â f., pl. e (d. T─âtar). Vech─ş. ─Čap─â t─ât─âreasc─â. Cojoc lung, tohoarc─â (V. vingherc─â). Az─ş. Bt╚Ö. Tivd─â (t─şug─â) sa┼ş ╚Öi t─ârt─âcu╚Ť─â. Hri╚Öc─â (care a fost adus─â la noi de T─âtari─ş din Crime─şa).
buruian─â-de-t─âtarc─â s. v. ROSTOPASC─é.
T─éTARC─é s. t─ât─âroaic─â, (reg.) t─ât─âri╚Ť─â, t─ât─âroaie.
t─âtarc─â s. v. HRI╚śC─é. M─éTUR─é. T─éRT─éCU╚Ü─é.
t─ât├írc─â, s.f. ÔÇô (bot.) Mei t─ât─âresc, din care se confec╚Ťioneaz─â m─âturile; m─âlai de m─âturi. Termen general ├«n Transilvania (ALR, 1956: 145). ÔÇô Din t─âtar + suf. -c─â (MDA); din sl. tatarka, cf. magh. tatarka (< tc. tat, tatar).
t─ât├írc─â, s.f. ÔÇô (bot.) Mei t─ât─âresc, din care se confec╚Ťioneaz─â m─âturile; m─âlai de m─âturi. Termen general ├«n Transilvania (ALR 1956: 145). ÔÇô Din sl. tatarka, cf. magh. tatarka (< tc. tat, tatar).

T─âtarc─â dex online | sinonim

T─âtarc─â definitie

Intrare: t─âtarc─â (pl. -e)
t─âtarc─â pl. -e substantiv feminin
Intrare: t─âtarc─â (pl. -─ârci)
t─âtarc─â pl. -─ârci substantiv feminin