Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru t─âtar─â

HAN-T─éT├üR, han-t─âtari, s. m. (├Änv. ╚Öi pop.) Han (al t─âtarilor). ÔŚŐ Expr. Din vremea lui han-t─âtar = de demult, str─âvechi. ÔÖŽ (Fam.) Dracul, naiba. ÔÇô Han1 + t─âtar.
T─éT├üR, -─é, t─âtari, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia Republicii Tatarstan sau din grupurile etnice (├«nrudite ca limb─â cu aceast─â popula╚Ťie) stabilite ├«n cursul istoriei ├«n diferite regiuni ale Rusiei, Ucrainei etc. ÔÖŽ Persoan─â care facea parte din triburile de origine mongol─â din statul ╚Öi mai t├órziu din hanatele formate ├«n urma cuceririlor lui Genghis-han ╚Öi ale urma╚Öilor s─âi, invad├ónd ├«n sec. XIII centrul ╚Öi sud-estul Europei ╚Öi ├«ntemeind statul Hoarda de Aur (de unde au f─âcut dese incursiuni ├«n ╚Ť─ârile vecine). ÔŚŐ Expr. Doar nu vin (sau dau) t─âtarii, se spune c├ónd cineva se gr─âbe╚Öte foarte tare. 2. Adj. Care apar╚Ťine t─âtarilor (1), privitor la t─âtari; t─ât─âresc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de t─âtari. ÔÇô Din tc. tatar.
T─éT├üR, -─é, t─âtari, -e, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Republicii T─âtare sau din grupurile etnice (├«nrudite ca limb─â cu aceast─â popula╚Ťie) stabilite ├«n cursul istoriei ├«n diferite regiuni din Asia ╚Öi Europa. ÔÖŽ Persoan─â care f─âcea parte din triburile de origine mongol─â care ├«n sec. XIII s-au ├«ntins din Asia p├ón─â ├«n Europa r─âs─âritean─â ╚Öi central─â, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au f─âcut dese incursiuni ├«n ╚Ť─ârile vecine). ÔŚŐ Expr. Doar nu vin (sau dau) t─âtarii, se spune c├ónd cineva se gr─âbe╚Öte sau fuge f─âr─â un motiv serios. Parc─â-l alung─â t─âtarii (din urm─â), se spune despre cineva care se gr─âbe╚Öte foarte tare. 2. Adj. Care apar╚Ťine t─âtarilor (1), privitor la t─âtari; t─ât─âresc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba t─âtar─â. ÔÇô Din tc. tatar.
H├üN-T─éTAR, han-t─âtari, s. m. (╚śi ├«n forma han-tatar) Han1; p. ext. dracul, naiba. C├«nd calc─â ╚Ťara han-tatarii Eu bucuros ├«n lupte merg. EMINESCU, O. IV 351. ÔŚŐ Expr. Din vremea lui han-t─âtar = de demult, str─âvechi. Vere Enachi! scos-ai ├«ncalte vin de cel din vremea lui han-tatar? ALECSANDRI, T. 1000. ÔÇô Variant─â: h├ín-tatar s. m.
T─éT├üR1, -─é, t─âtari, -e, adj. Din neamul t─âtarilor, t─ât─âresc. Republica Sovietic─â Socialist─â Autonom─â T─âtar─â. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) tart├ír, -─â (ALEXANDRESCU, M. 11) adj.
T─éT├üR2, -─é, t─âtari, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a R.S.S.A. T─âtare sau din grupurile etnice (├«nrudite ca limb─â cu aceast─â popula╚Ťie) stabilite ├«n cursul istoriei ├«n diferite regiuni din U.R.S.S. ╚Öi din ╚Ť─ârile limitrofe. 2. Persoan─â care f─âcea parte dintr-unul din triburile turce╚Öti care, ├«n secolul al XIII-lea, au format statul Hoardei de Aur (de unde au f─âcut dese incursiuni ├«n ╚Ť─ârile vecine). Ce-i pe drum at├«ta gur─â? Nu-i nimic. Copii ╚Ötrengari. Ei auzi! Vede-i-a╚Ö mari, Parc─â trece-adun─âtur─â De t─âtari. CO╚śBUC, P. I 227. T─âtarii ca z─âvozii pe d├«nsul dau n─âval! ALECSANDRI, P. A. 169. ÔŚŐ Expr. (Doar) nu vin (sau dau) t─âtarii, se spune c├«nd cineva se gr─âbe╚Öte sau fuge f─âr─â un motiv serios. (Cu pronun╚Ťare regional─â) M─â duc s-o bucur pe cucoana soacr─â... s─â-i duc veste bun─â. ÔÇô Ho, ╚Ťar─â! nu dau tatarii. ALECSANDRI, T. 808. Parc─â-l alung─â t─âtarii (din urm─â), se spune despre cineva care se gr─âbe╚Öte foarte tare. Cucona╚Öu era gr─âbit, parc─â-l alungau t─âtarii din urm─â. ALECSANDRI, T. 50.
han-tătár (înv., pop.) s. m., pl. han-tătári
tătár adj. m., s. m., pl. tătári; adj. f., s. f. tătáră, pl. tătáre
tătáră (limbă) s. f., g.-d. art. tătárei
tătár s. m., adj. m., pl. tătári; f. sg. tătáră, g.-d. art. tătárei, pl. tătáre
tătáră (limba) s. f., g.-d. art. tătárei
FRAGA-TĂTÁRULUI s. v. spanacul-ciobanilor.
TĂTÁR adj. tătăresc. (Triburile ~.)
TĂTÁR s. v. cocoș-de-munte, cocoș sălbatic, colos, curier, gigant, mătură, mesager, ștafetă, titan, uriaș.
t─ât├ír (-ri), s. m. ÔÇô 1. Persoan─â care f─âcea parte din triburile mongole; tatarin. ÔÇô 2. M─âtur─â (Sorghum vulgare). ÔÇô 3. Coco╚Ö-de-munte (Tetrao urogallus). ÔÇô Megl. t─âtar. Tc. t─ât. tatar (╚śeineanu, II, 351; Lokotsch 2045), cf. sl. tatarin┼ş, mag. tatar. Ultimul sens (Candrea) pare a fi o interpretare artificial─â a numelui ╚Ötiin╚Ťific Tetrao. ÔÇô Der. t─âtarc─â, s. f. (t─ât─âroaic─â: m─âtur─â; hri╚Öc─â, Polygonum fagopyrum; tichie turceasc─â; varietate de tigv─â, Coccinia indica), din sl. tatarka, cf. mag. tatarka (G├íldi, Dict., 162); t─ât─ârcu╚Ť─â (var. t─ârt─âcu╚Ť─â), s. f. (tichie turceasc─â, tigv─â); t─ât─âroaic─â, s. f. (femeie t─âtar─â); t─ât─âresc, adj. (de t─âtari); t─ât─âre╚Öte, adv. (├«n limba t─âtar─â; ca t─âtarii); t─ât─ârie, s. f. (desime, asprime); t─ât─ârime, s. f. (mul╚Ťime de t─âtari); t─âtarnic─â, s. f. (varietate de spin, Echinops).
T─éT├üR1 ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. 1) Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Tatariei sau este originar─â din Tataria. 2) ist. Persoan─â care f─âcea parte din unul din triburile ce au format statul feudal Hoarda de Aur (sec. XII-XV) ╚Öi hanatele de mai t├órziu. /<t─ât., turc. tatar
TĂTÁR2 ~ă (~i, ~e) v. TĂTĂRESC. /<tăt., turc. tatar
TĂTÁRĂ f. mai ales art. Limba tătarilor. /<tăt., turc. tatar
Han-Tătar m. 1. Hanul Tătarilor: vin de cel din vremea lui Han Tătar AL.; 2. drac, naiba: du-te la Han Tătar! (ecoul spaimei lăsată de cruzimile invaziunilor tătărești). V. Tătar.
t─âtar m. 1. om din neamul T─âtarilor pe cari poporul ├«i consider─â ca canibali (v. Calmuci) ╚Öi tradi╚Ťiunea ├«i ├«nvecineaz─â cu C─âpc─âunii, mon╚Ötri antropofagi cu cap de c├óine: doar nu dau T─âtarii! (parc─â-l alung─â T─âtarii!), locu╚Ťiune proverbial─â care exprim─â o fric─â n─âpraznic─â, o panic─â nea╚Öteptat─â (din cauza n─âv─âlirilor dese ╚Öi funeste ale acestui neam) se zice ╚Öi despre cineva care se gr─âbe╚Öte ╚Öi lucreaz─â cu zor); 2. uria╚Ö puternic din vremile trecute (v. jidov); 3. drac (v. Han-T─âtar); 4. exclama╚Ťiune de uimire: ce t─âtarii! te sile╚Öte s─â dai a╚Öa pe foc? POP.; 5. barbar, om cumplit: doar om sunt ╚Öi eu, nu-s t─âtar AL.; 6. coco╚Ö de munte (adic─â s─âlbatic); 7. od. curier po╚Ötal ├«ns─ârcinat cu coresponden╚Ťa ├«ntre Poarta ╚Öi ╚Ü─ârile rom├óne (T─âtarii servind de obiceiu ca c─âl─âra╚Öi). [Turc. TATAR, t─âtar, curier, ╚Ötafet─â; v. lipcan].
Tătari m. pl. 1. nume apelativ al triburilor nomade ale Aziei, la E. de Europa: Avarii Bulgari, Mongolii Turci; 2. (Nogai), în special neam turcesc așezat în Crimeia și în Basarabia meridională, de unde făceau incursiuni în Moldova și în Țara Românească; 3. azi, numele Tătarilor din Dobrogea.
T─âtaru-Mare m. pisc al Carpa╚Ťilor ├«n jud. Prahova.
T─ât├ír, -c─â ╚Öi (rar) -o├í─şc─â s. (vsl. Tatarin┼ş, -rka). Om din Tataria sa┼ş din neamu care locu─şe╚Öte pe acolo. (T─âtari─ş ├«s neam cu Turci─ş ╚Öi locu─şesc pin estu m─âri─ş Caspice ╚Öi nordu m─âri─ş Negre p├«n─â ├«n Dobrogea. Ne├«ncetatele lor n─âv─âlir─ş ├«n ╚Ť─ârile rom├óne╚Öt─ş a┼ş l─âsat amintir─ş ne╚Öterse ├«n popor. Ce─ş din Crime─şa ╚Öi Bugeac se numesc Noga─ş. V. naga─şc─â). Lipcan, curier po╚Ötal c─âlare care purta coresponden╚Ťa cu Poarta. Fig. Om zdrav─ân, impetuos ╚Öi s─âlbatic (V. calmuc ╚Öi zaporojan). S. m., ─şar ca marf─â n. Me─ş t─ât─âresc (Ban.). Interj. Ce T─âtari─ş?! cum T─âtari─ş?! ce (cum) dracu (na─şba, c─şorile)? Un foc c├«t un T─âtar (est), un foc mare ├«n sob─â. ╚Üara p─şere de T─âtar─ş, ╚Öi el bea cu l─âutar─ş, se zice despre un om nep─âs─âtor ├«n mijlocu alarme─ş altora (tot a╚Öa: ╚Üara p─şere, ╚Öi baba se peapt─ân─â). Nu da┼ş (n─âval─â) T─âtari─ş (sa┼ş Turci─ş), nu e nic─ş o grab─â: sta─ş, c─â nu da┼ş T─âtari─ş! ÔÇô ├Än est Ta-. V. han-t─âtar.
T─éTAR adj. t─ât─âresc. (Triburile ~.)
t─âtar s. v. COCO╚ś-DE-MUNTE. COCO╚ś-S─éLBATIC. COLOS. CURIER. GIGANT. M─éTUR─é. MESAGER. ╚śTAFET─é. TITAN. URIA╚ś.
T─éT├üR─é s. f. (cf. tc. tatar): limb─â din ramura vest-hunic─â, grupul limbilor k├ópceak, subgrupul k├ópceako-bulgar, vorbit─â de t─âtari, locuitori ai R. T─âtare din Federa╚Ťia Rus─â, ai regiunilor ├«nvecinate acesteia, ai unor p─âr╚Ťi din Siberia ╚Öi de t─âtarii r─âsp├óndi╚Ťi ├«n Astrahan, Kasimovski, Ural, R. Ba╚Ökir─â, R. Ciuva╚Ö─â ╚Öi R. Mordvin─â, din aceea╚Öi Federa╚Ťie Rus─â. Se caracterizeaz─â printr-o mare bog─â╚Ťie de sinonime, omonime, antonime ╚Öi expresii frazeologice. Studierea ei a ├«nceput ├«n secolul al XI-lea de c─âtre arabi ╚Öi turci, care au creat dic╚Ťionare ╚Öi gramatici pentru diferite limbi turcice. Cele mai vechi atest─âri de limb─â literar─â t. dateaz─â din secolul al XVI-lea. ├Äntre secolele al XVI-lea ÔÇô al XIX-lea, ├«n limba t. s-a creat o bogat─â literatur─â; tot atunci ea s-a dezvoltat sub influen╚Ťa limbii vechi uigure, care i-a ├«mbog─â╚Ťit mult vocabularul. ├Än secolul al XVIII-lea, t. a fost studiat─â de ru╚Öi, care au elaborat dic╚Ťionare bilingve ╚Öi gramatici ale acestei limbi. ├Än secolul al XIX-lea, t. literar─â s-a ├«mbog─â╚Ťit cu termeni din toate domeniile ╚Ötiin╚Ťei. T. are trei dialecte distincte: central (al t─âtarilor de pe Volga, ├«n num─âr de peste un milion ╚Öi jum─âtate), de apus (al t─âtarilor din afara R. T─âtare, ├«n num─âr de peste trei sute de mii) ╚Öi de r─âs─ârit (al t─âtarilor din Siberia, ├«n num─âr de peste o sut─â de mii). Exist─â ╚Öi graiuri t─âtare amestecate ÔÇô ca cel din Astrahan, din R. Ba╚Ökir─â sau din Urali. T. vorbit─â ├«n Rom├ónia (Dobrogea) provine din alte dou─â subgrupuri de limbi vest-hunice dec├ót cel k├ópceako-bulgar: din subgrupul k├ópceako-polov╚Ťian, denumit kr├óm-t─âtar dup─â locul de unde au venit vorbitorii lui (Crimeea) ╚Öi din subgrupul k├ópceako-nogai, denumit nogai-t─âtar, dup─â numele neamului Noghai, descendent din nepotul lui Gingis-Han. Kr├óm-t─âtara este vorbit─â azi de un num─âr relativ mic de oameni, care locuiesc ├«n R. Uzbek─â din Federa╚Ťia Rus─â. Ea are dou─â dialecte: cel de nord ╚Öi cel de sud. Este ├«nrudit─â cu dialectele t─âtare din Bielorusia ╚Öi Lituania. Cele mai vechi documente ├«n kr├óm-t─âtar─â sunt din secolul al XVII-lea (inscrip╚Ťii ╚Öi scrisori ate hanilor din Crimeea). ├Än locul ei, s-a folosit ca limb─â literar─â limba turc─â. ├Än ultimele decenii a evoluat c─âtre o limb─â literar─â apropiat─â de limba vorbit─â. A f─âcut ├«mprumuturi din arab─â ╚Öi persan─â ├«nc─â din perioada Hoardei de Aur, iar azi se ├«mbog─â╚Ťe╚Öte cu termeni interna╚Ťionali. Limba t─âtarilor din Dobrogea a fost puternic influen╚Ťat─â de aceea a turcilor anatolieni, care locuiesc tot acolo. Este recunoscut─â pe plan na╚Ťional contribu╚Ťia deosebit─â a cercet─âtorului Vladimir Drimba ├«n studiul limbii t─âtarilor din Rom├ónia.
t─âtar, t─âtari s. m. persoan─â foarte ├«nc─âp─â╚Ť├ónat─â.

T─âtar─â dex online | sinonim

T─âtar─â definitie

Intrare: t─âtar (adj.)
t─âtar 1 adj. adjectiv
Intrare: t─âtar─â
t─âtar─â substantiv feminin
Intrare: t─âtar─â
t─âtar─â substantiv feminin