TĂTĂROÁICĂ, tătăroaice, s. f. Femeie din neamul tătarilor (1); tătarcă (1), tătăriță. – Tătar + suf. -oaică.

TĂTĂROÁICĂ, tătăroaice, s. f. Femeie din neamul tătarilor (1); tătarcă (1), tătăriță. – Tătar + suf. -oaică.

TĂTĂROÁICĂ, tătăroaice, s. f. Femeie din neamul tătarilor; tătară, tatarcă. Într-o zi, ducîndu-se tătarii toți de-acasă, a rămas numai o tătăroaică bătrînă, însărcinată să gătească bucate pe cînd or veni ceilalți. ȘEZ. I 233.

tătăroáică s. f., g.-d. art. tătăroáicei; pl. tătăroáice

tătăroáică s. f., g.-d. art. tătăroáicei; pl. tătăroáice

TĂTĂROÁICĂ s. tătarcă, (reg.) tătăriță, tătăroaie.

TĂTĂROÁICĂ ~ce f. pop. Femeie care face parte din populația de bază a Tatariei sau este originară din Tataria. /tătar + suf. ~oaică

TĂTĂROAICĂ s. tătarcă, (reg.) tătăriță, tătăroaie.