tătărime definitie

8 definiții pentru tătărime

TĂTĂRÍME s. f. Neamul tătarilor (1); mulțime de tătari. – Tătar + suf. -ime.
TĂTĂRÍME s. f. Neamul tătarilor (1); mulțime de tătari. – Tătar + suf. -ime.
TĂTĂRÍME s. f. Neamul tătăresc; mulțime de tătari. Iar tătărimea cuprinsă de două părți se măcina și se mistuia ca pleava. GANE, N. III 8. Tătărimea purcedea Și pe Gruie mi-l ducea. ALECSANDRI, P. P. 79.
tătăríme s. f., g.-d. art. tătărímii
tătăríme s. f., g.-d. art. tătărímii
TĂTĂRÍME f. (colectiv de la tătar) 1) Totalitate a tătarilor; neamul tătăresc. 2) Mulțime de tătari. /tătar + suf. ~ime
tătărime f. neamul tătăresc.
tătăríme f. Totalitatea Tătarilor saŭ mulțime de Tătarĭ.

tătărime dex

Intrare: tătărime
tătărime substantiv feminin