tătărî definitie

5 definiții pentru tătărî

TĂTĂRÎ́, tătărăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a mustra; a blestema. – Din tătar.
TĂTĂRÎ́, tătărăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa, a mustra; a blestema. – Din tătar.
TĂTĂRÎ́, tătărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A certa, a mustra, a dojeni. Mă-sa... nu vrea Și să mînia, Tot o tătăra. PĂSCULESCU, L. P. 158.
tătărî́ (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tătărắsc, imperf. 3 sg. tătărá; conj. prez. 3 să tătăráscă; ger. tătărấnd; part. tătărất
tătărî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tătărăsc, imperf. 3 sg. tătărá; conj. prez. 3 sg. și pl. tătăráscă

tătărî dex

Intrare: tătărî
tătărî verb grupa a IV-a conjugarea a VII-a