tătăiși definitie

2 intrări

26 definiții pentru tătăiși

TĂTĂÍȘ s. m. v. tătăișă.
TĂTĂÍȘĂ1, tătăișe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tătăíș s. m.] – Et. nec.
TĂTĂÍȘĂ2, tătăișe, s. f. (Înv. și pop.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. – Et. nec.
TĂTĂÍȘ, tătăiși, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). [Var.: tătăíșă s. f.] – Et. nec.
TĂTĂÍȘĂ1, tătăișe, s. f. (Reg.) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. – Et. nec.
TĂTĂÍȘĂ2 s. f. v. tătăiș.
TĂTĂÍȘ s. n. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii (Pulicaria dysenterica). Înaintau... deschizîndu-și drum pe sub tufe uriașe: vetrice, moțul-curcanului... tătăiș. GALAN, B. I 84.
TĂTĂÍȘĂ, tătăișe, s. f. (Regional) 1. Cumnată. 2. Lele, leliță. Tătăișă Sînziană! Fă-ți o milă și-o pomană. MARIAN, S. 166. Tătăișă, draga mea... mîndră ca dumneata Nu-i nime cîtu-i lumea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25.
!tătăíșă1/tătăíș (plantă) (pop.) s. f. / s. m., art. tătăíșa/tătăíșul; pl. tătăíșe/tătăíși
tătăíșă2 (cumnată, lele) (înv., pop.) s. f., art. tătăíșa, g.-d. art. tătăíșei; pl. tătăíșe
tătăíș s. m. / tătăíșă s. f. (plantă), pl. tătăíși m. / tătăíșe f.
tătăíșă (cumnată, lele) s. f., g.-d. art. tătăíșei; pl. tătăíșe
TĂTĂÍȘ s. (BOT.; Policaria dysenterica) (reg.) punga-babei.
TĂTĂÍȘĂ s. (BOT.; Chrysanthemum cinerariaefolium) (reg.) tămâioară.
TĂTĂÍȘĂ s. v. crizantemă, cumnată, dumitriță, lele, leliță, margaretă, mătușă, tanti, tufănică, turtă, țață.
TĂTĂÍȘI s. pl. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare, surguci.
tătăíșă (-e), s. f.1. Dădacă, numele dat de copii unei femei care îngrijește un copil. – 2. Titlu afectuos care se dă unei mătuși sau unei cumnate, mai ales în Trans.3. Plante (Pulicaria dysenterica, Carlina acaulis, Chrysanthemum leucanthemum). Creație expresivă, ca tată sau sp. tata (Tiktin). Der. directă de la tată (Pușcariu, Diminutiv, 126) nu este probabilă.
TĂTĂÍȘĂ ~e f. Plantă erbacee din familia compozitelor, înaltă, cu frunze păroase și flori galbene-aurii, dispuse în capitule numeroase. /Orig. nec.
tătăișă f. Tr. Bot. ceapa cioarei. [Tr. tătăișă, cumnată: plantă numită și punga babei].
tătăíșă f., pl. e (d. tată). Ban. Trans. Cumnată. Epitet uneĭ femeĭ, ca și soră. O plantă din familia compuselor cu florĭ auriĭ și care crește pin locurĭ umede, numită și punga babeĭ (pulicária [saŭ inula] dysentérica). – Pin Trans. = „turtă, turtea”, o plantă din aceĭașĭ familie (carlina acaulis); pin Bucov. = „mărgărită”.
TĂTĂIȘ s. (BOT.; Policaria dysenterica) (reg.) punga-babei.
TĂTĂIȘĂ s. (BOT.; Chrysanthemum cinerariaefolium) (reg.) tămîioară.
tătăișă s. v. CRIZANTEMĂ. CUMNATĂ. DUMITRIȚĂ. LELE. LELIȚĂ. MARGARETĂ. MĂTUȘĂ. TANTI. TUFĂNICĂ. TURTĂ. ȚAȚĂ.
tătăiși s. pl. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE. SURGUCI.
tătăíșă, tătăișe, s.f. – (reg.; bot.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Pulicaria disenterica, Chrysanthemum cinerariae-folium): „O, struțuc de tătăiși, / Mântuitu-te-ai de griji” (Bârlea, 1924, I: 190). – Et. nec. (DEX, MDA).
tătăíșă, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Pulicaria disenterica, Chrysanthemum cinerariae-folium): „O, struțuc de tătăiși, / Mântuitu-te-ai de griji” (Bârlea 1924 I: 190). – Et. nec. (MDA).

tătăiși dex

Intrare: tătăișă
tătăiș
tătăișă substantiv feminin
Intrare: tătăiși
tătăiși