TĂSMĂLÚȚĂ, tăsmăluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui tasma. – Tasma + suf. -ăluță.

TĂSMĂLÚȚĂ, tăsmăluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui tasma. – Tasma + suf. -ăluță.

TĂSMĂLÚȚĂ, tăsmăluțe, s. f. Diminutiv al lui tasma. Paiele de grîu cusute pe tăsmăluțe o prind minunat. SEVASTOS, N. 2.

tăsmălúță (reg.) s. f., g.-d. art. tăsmălúței; pl. tăsmălúțe

tăsmălúță s. f., g.-d. art. tăsmălúței; pl. tăsmălúțe

tasmá f. (rus. tesĭmá, panglică. Cp. și cu turc. tasmá, curea, zgardă). Est. Cordea, panglică. – Dim. tăsmăluță, pl. e.

tăsmălúță, V. tasma.