TĂRTĂNÉȚ, -EÁȚĂ, tărtăneți, -e, adj. (Pop.; despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. – Et. nec.

TĂRTĂNÉȚ, -EÁȚĂ, tărtăneți, -e, adj. (Despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. – Et. nec.

TĂRTĂNÉȚ, -EÁȚĂ, tărtăneți, -e, adj. (Despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. Acel cap tărtăneț închide în el un talent excepțional. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ (Substantivat) Sultănica... nu era d-alea tărtănețele ce pune carnea pe coaste cu lopata. DELAVRANCEA, S. 23.

tărtănéț (pop.) adj. m., pl. tărtănéți; f. tărtăneáță, pl. tărtănéțe

tărtănéț adj. m., pl. tărtănéți; f. sg. tărtăneáță, pl. tărtănéțe

TĂRTĂNÉȚ adj. v. rotund, sferic.

tărtăneț a. îndesat, scurt și gros. [Lit. rotund ca soiul de varză numit tărtan].

tărtănéț, -eáță adj., pl. f. ețe (reflex ca și gogoneț). Vest. Rar. Rătund, gogoneț: acel cap tărtăneț închide în el un talent excepțional (Delv.).

tărtăneț adj. v. ROTUND. SFERIC.