9 definiții pentru tărtăneț
TĂRTĂNÉȚ, -EÁȚĂ, tărtăneți, -e,
adj. (
Pop.; despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. –
Et. nec. TĂRTĂNÉȚ, -EÁȚĂ, tărtăneți, -e,
adj. (Despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. –
Et. nec. TĂRTĂNÉȚ, -EÁȚĂ, tărtăneți, -e,
adj. (Despre trup) Scurt și îndesat, gros; (despre cap) rotund. Acel cap tărtăneț închide în el un talent excepțional. DELAVRANCEA, la TDRG. ◊ (Substantivat) Sultănica... nu era d-alea tărtănețele ce pune carnea pe coaste cu lopata. DELAVRANCEA, S. 23.
tărtănéț (
pop.)
adj. m.,
pl. tărtănéți;
f. tărtăneáță,
pl. tărtănéțe
tărtănéț adj. m., pl. tărtănéți; f. sg. tărtăneáță, pl. tărtănéțe TĂRTĂNÉȚ adj. v. rotund, sferic.
tărtăneț a. îndesat, scurt și gros. [Lit. rotund ca soiul de varză numit tărtan].
tărtănéț, -eáță adj., pl. f. ețe (reflex ca și gogoneț). Vest. Rar. Rătund, gogoneț: acel cap tărtăneț închide în el un talent excepțional (Delv.).
tărtăneț adj. v. ROTUND. SFERIC. Tărtăneț dex online | sinonim
Tărtăneț definitie