tăricel definitie

7 definiții pentru tăricel

TĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, tăricei, -ele, adj. Tărișor. – Tare + suf. -icel.
TĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, tăricei, -ele, adj. Tărișor. – Tare + suf. -icel.
TĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, tăricei, -le, adj. Diminutiv al lui tare. 1. v. tare (3). Am un moș tăricel, Dar îi mic, mititel, Face gardul frumușel (Acul). GOROVEI, C. 2. 2. v. tare (7). ♦ (Adverbial) Cu mai multă putere. Bătu și a treia oară, dară nițel mai tăricel. ISPIRESCU, L. 100. 3. v. tare (10). Să se dea această din jos arătată rețete, ce este și mai tăricică. PISCUPESCU, O. 214.
tăricél adj. m., pl. tăricéi; f. tăricícă, pl. tăricéle
tăricél adj. m., pl. tăricéi; f. sg. tăricícă, pl. tăricéle
TĂRICÉL adj., adv. v. tărișor.
TĂRICEL adj., adv. tărișor. (O pîine cam ~.)

tăricel dex

Intrare: tăricel
tăricel adjectiv